|
Publicat de Marius Boeriu
|
|
1.O varã întreagã m-a tinut pãdurea Cu fata în iarbã si gândul aiurea Iar acum în toamnã la plecare Se tânguie cã mã rup din inima ei si o doare. R: Pãdure, pãdure nebunã În fiecare noapte cu lunã Voi rãtãci fãrã tintã agale Ca o frunzã mânatã de vânt pe potecile tale. 2.În fiecare noapte de iarnã Umbra mea albã va veni sã se-astearnã Ca o ursoaicã cu puii ucisi La umbra stejarilor trãdati de frunzis. 3.Voi veni în fiecare dimineatã Uneori ca o umbrã alteori ca o ceatã Ori ca o negurã, ori ca o brumã Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pãdure nebunã
|