|
Publicat de Razvan Murariu
|
Ningea pe Colentina si erau stelute în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
si erau stelute, stelute, stelute în genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii mosului, erau...
erau stelute în genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustata mea si pe gagica în rosu de alaturi
tramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau... hai, toti în cor:
erau stelute în genele ei.
Eram student, era studenta
eram eminent, era iminenta
si erau stelute în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiintate
mergeau toate pe patru roate
si erau stelute în genele ei.
Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzapeziti...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
asa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma tinea de mâna si tramvaiul patru trecea
si ningea si erau... da... da, dragii mosului...
Eu eram copil, ea era o copila
eu stateam la bloc, ea statea la vila
si erau stelute în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum stii
dar lasati-o balta, copii:
erau stelute în genele ei.
CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-ute
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!
Aici poemul ar trebui sa se încheie
dar nu înainte de-a va da o cheie
a-ntregii întâmplari:
Ea e o fata de peste blocuri si mari
acum e maritata, gravida, n-are nici o importanta.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt stelute în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluta în genele ei.
Asa, ca sa stiti, dragii mosului.
|
Please wait...
Cantece de munte 
