• +40755279393
  • contact@cpnt.ro

Category ArchiveActivitati CPNT

Tabăra de Vară CPNT 2018 – Roșia Montană –

Ziua 1-Descoperind Roșia Montană.

Astăzi începe oficial Tabăra de Vară CPNT (yay).  Timp de 10 zile vom sta cu cortul alături de oameni faini , undeva aproape de satul Roșia Montană.

 

 

 

Sâmbătă a fost ziua în care am explorat  zona și ne-am plimbat pe lângă lacul Tăul Brazi în jurul căruia am campat.

Am avut parte de multă bălăceală, de jocuri și de plimbări cu caiacele. Am profitat de relaxare și odihnă, iar dacă e vreun moment al zilei în care lacul atinge un apogeu al frumuseții, e seara înainte de apus, când brazii se oglindesc în apă sau când începe să se lase o urmă de ceață deasupra lui.  E genul de loc în care se merită să freci menta la greu și să simți în continuare că o faci într-un mod productiv, pentru că era imposibil să te plictisești lângă lac citind, stând în hamac sau cu o chitară în mână. Habar nu am, are un fel de farmec al lui.

Spre seară, am făcut focul de tabără, grătar, am cântat la chitară, am spus glume și ușor, ușor, am devenit vânători de Perseide.

 

 

Ziua 2 sau cum gumele cu abțibilduri au devenit modalitate de recunoaștere a membrilor CPNT.

E duminică. Zi de odihnă după seara trecută, deci zi respectată de cei de aici și zi cu posibile precipitații.  Motivele de mai sus ne-au făcut să nu ne îndepărtăm prea tare de tabără.

Ne-am petrecut dimineața pe lac în mare parte, în caiace, pe saltele gonflabile sau pur și simplu înotând.

După masă, am făcut o plimbare în Roșia Montană. Am mers în centru la un magazin ca să bem bere sau să mâncăm o înghețată. Drumul până acolo a fost surprinzător de frumos. Este o regiune unică în România și în lume. Satul are tentă medievală și o arhitectură ușor diferită de cele din restul ţării. Obloanele mari, drumurile înguste și zidurile de piatră își oferă cel mai fain feeling din lume. Parcă te scoate dintr-un film și te pune în altul și parcă asta te face să devii din ce în ce mai mândru că te afli aici. 

Am ajuns acolo (Tibi, Liviu, Marius, Daria, Miruna, Szolt și Andrei), am râs și am dat într-o mică dependență pentru stickerele de la gume. Dacă păream oameni duri înainte, ar fi trebuit să ne vedeți acum. Arătam ca membri consacraţi ai unui fan club Fetițele PowerPuff. ( de precizat: nicio parte a corpului nu a scăpat). Mai departe ne-am plimbat, am observat arhitectura, am făcut poze și am discutat cu localnicii efectele RMGC ( Roșia Montana Gold Corporation) asupra regiunii.

Ceilalți au rămas în tabără și s-au ocupat de mâncare. Noi ne-am întors și am stat în hamace sau pe iarbă. Băieții au încercat să monteze tiroliana. Andrei a căzut de pe ea în timp ce o testau. Din fericire,a rămas doar cu o zgârietură serioasă, dar nimic mai grav, însă ceilalți au rămas cu un viitor control la cardiolog după sperietura trasă. Spre seară, am plecat după lemne în mai multe ture pentru focul de tabără. Am stat sus lângă cortul cu mâncare și am făcut mici. Mihai ne-a cântat la chitară, iar la culcare ne-am dus fiecare pe rând din cauza oboselii dar parcă fără chef de somn.

 

 

Ziua 3:  Jucăm ce încape într-un body de copil

Azi a fost prima tură de cocoț. Cei cu experiență ( Solcan, Ghighi, Tibi, Andrei, Levi, Stoleru, Mișa și Iuli cu Horică), echipați cu sandvisuri super bune făcute de Daria, au mers în recunoaştere în zona.  Băieţii nostri au găsit și trasee mai ușoare pentru începători care le vor încerca în zilele următoare.

Restul au rămas în tabără, au pregătit masa, au adus apă sau au înotat în lac. 

Ștefan a ajuns spre seară, după ce a plecat cu o zi înainte din Brașov pe bicicletă. A ajuns în Sebeș la 12 noaptea și a pedalat prin Roșia Montană pe poteci și drum neasfaltat. A dormit două ore iar pe la 7 l-a întâlnit undeva la o stână pe ciobanul Ovidiu, un om foarte cumsecade care i-a spus că e pe drumul cel bun. 

Băieții noștri au ajuns tot pe înserat, înainte de foc. Undeva printre crengile unui copăcel am găsit un body de copil care a sfârșit bucățele după ce am încercat să-l probăm pe Levi. Ce e drept e că..aproape intrase. Oricum, în acel moment am rămas cu un președinte dezbrăcat și cu părinții Dariei în drum spre noi. Așa că am făcut focul ca să nu îi fie frig și am mâncat împreună. 

Restul fost doar o seară liniștită de Magyar Techno și câteva aterizări în lac, deci nimic ce merită povestit.

 

 

Ziua 4: Ziua în care ne plimbăm cu Tică pe coclauri

Astăzi am făcut un traseu cu Tică Darie prin Roșia Montană în care am avut pare de o lecție de istorie interesantă despre acest loc. Unii cu bicicletele, alții pe jos, am pornit într-un traseu total nepotrivit pentru biciclete și puțin arși de soare să explorăm zona.

Am ajuns astfel să vedem Tăul Anghel, Panorama, Piatra Corbului, Sfinxul din Roșia Montană, Cariera Cetate și multe galerii romane.

A fost o zi faină, ne-am oprit să mâncăm ciocolată, fructe de pădure, prune sau mere de pe drum. Ne-am și rătăcit puțin pe unele poteci și foarte important, am fost însoțiți de Horia și Iuli. Am auzit povești care spus că în pereții caselor vechi  de la Roșia Montană  încă se poate găsi aur sau ascuns de bătrâni la naționalizare pentru a fi păstrat în familie, fără a transmite generației următoare locul în care a fost ascuns.

Am vorbit despre mafia aurului și cum poate fi scos din mine sau despre influența RMGC asupra regiunii și am continuat să vorbim şi la Tică pe iarbă sau în hamace la ora 3 când am ajuns.

Mai târziu, ne-am întors în tabără și am jucat Psihologul vreo 2-3 ore lângă foc.

 

 

Ziua 5- Cocoț Babe

Mai știți când v-am zis că băieții noștri au fost să exploreze zona? Astăzi am mers și noi, majoritatea, rămânând în tabără doar Sânziana, Liviu, Irina, Cornel și Marius.

Astăzi a plecat și Ștefan acasă cât noi eram la cocoț.

A fost interesant. Am avut 3 trasee de niveluri diferite și ne-am petrecut toată ziua pe ele. Levi a avut răbdare cu începătorii și și-a petrecut ziua învățându-i pe ei și oferindu-le instrucțiunile necesare.

Am adormit prin hamacele suspendate de niște copăcei de lângă stâncă și am făcut poze.

Ne-am făcut și prieteni noi, șerpi, păianjeni și niște șoricei în stânci care acum probabil au nevoie de puțină consiliere psihologică după ce Levi a țipat la ei ca să-i sperie.

Ne-am întors în tabără pe seară, pe unii din noi i-a prins ploaia până la mașină dar seara a fost frumoasă, iar ploaia nu a ținut mult timp.

Am sărbătorit ziua lui Stoleru. La mulți ani, nici n-ai idee cât ne bucurăm că ești cu noi!

 

 

Ziua 6: Șpăcluit

În dimineața aceasta ne-am luat la revedere de la Sânziana care s-a întors acasă.

O mare parte din noi ( Sabina, Miruna, Solcan, Irina, Cornel, Mircea, Liviu, Ghighi, Tibi, Andrei, Zsolt, Misha Lush) am mers să ne întâlnim cu Tică, Iuli, Horia și Ionuț, pentru a ajuta la reconstrucția unei case. Mai precis, am încercat să dăm tencuiala jos din două camere și de pe tavane, pentru a le reconstitui.

În pauze am primit multe bruschete cu roșii de care nu ne mai săturam, biscuiți cu nutella și  pepene, iar după mese puteam să ne relaxăm în hamacele din grădină.

Au fost totuși câteva persoane care au rămas în tabără. Dani, Levi, Marius și Alex și-au petrecut toată ziua acolo. 

După ce s-au întors de la muncă pe seară, Ghighi și Tibi au plecat la alergat.

Spre seară am mâncat ciorbă și paste și am cântat la focul de tabără. Târziu au ajuns și Andreea, Silvana, Grinch și  Vava.

 

Ziua 7- Tura de la Geamăna și ceva despre concert în biserică și miros de vaci.

S-a plecat de dimineață înainte de 9, la lacul de decantare Geamăna. Pe drum am trecut pe lângă o carieră și ne-am mai plimbat pe colauri. Stoleru și Solcan au plecat în alergare la 10 și au ajuns grupul din urmă după 8 km.

Câțiva au rămas să păzească tabăra și au jucat jocuri.

După ce ne-am întors din drumeție, Ghighi, Tibi și Miruna au mers până în sat la biserica unitariană din centru la concertul Mariei Răducanu. Au ocupat singuri un rând de scaune din biserică pentru că Ghighi și Tibi fuseseră înainte într-un grajd, iar în timpul concertului au realizat că nu biserica miroase a vaci, ci ei , aşa că nu au fost mulţi doritori care să se aşeze lângă.

A fost un concert foarte special. La ușa bisericii s-au întâlnit cu alți CPNT-iști veniți să asculte dar cum nu au mai prins concertul, am plecat cu toții la bere în sat.

După ne-am întors ușor, ușor în spre tabără și am stat până dimineața să cântăm.

 

Ziua 8- Am băut bere în biserică și ne-a plăcut.

E dimineață zori de zi și ultima zi de cocoț. Deși eram toți foarte obosiți am stat toată ziua lângă stânci, cel puțin o parte din noi.

Ne-am continuat somnul în hamace până  a ajuns toată lumea și am lenevit mai toată dimineața. Vava a adus cu ea un pui de cățel care era aproape de a fi călcat de una din mașinile noastre. Foarte mică și împiedicată, cățelușa pe care am numit-o tot Vava s-a adaptat repede în familia CPNT și și-a făcut și ea somnul odată cu noi pe sub stânci.

Mașina lui Levi a plecat destul de repede înapoi, în timp ce restul au rămas până la apus la cățărat. Pe drumul de întoarcere am supraagloerat mașinile cu o serie mare de cumpărături care cuprindeau cantități industriale de alcool, sucuri și mâncare pentru ziua Sabinei.

Cei din tabără au făcut de mâncare și de-a lungul zilei un duș în ploaie și un trenuleț cu saltelel pe lac. Enoriașii Levi, Cornel și Solcan au băut bere în biserica din sat și s-au jucat cu clopotul.

Am ajuns în tabără unde am mâncat o tocăniță și ciorbă, ambele extrem de bune. La mulți ani, Sabina! Tot mică va rămâne pentru o mare parte din noi. La 12 noaptea am băut șampanie și i-am cântat.

Lângă noi, pe partea cealaltă a lacului, un grup de oameni sărbătoreau tot o zi de naștere dar pe complet alt film decât noi. Încercam să vedem dacă metalul de la noi, bruia manele de la ei și nu știu dacă în mod surprinzător sau nu, manele se auzeau mai tare, însă cam așa arătă orice majorat ca la carte.

Am adormit târziu, gândindu-ne cât de rău ne pare că a doua zi plecăm.

 

Ziua 9- La drum spre..acasă

La revedere Roșia Montană. Mulțumim! Ne vedem și anul următor!

Mențiuni: 

În fiecare dimineață Dani a făcut functional training cu cei din tabără și îi mulțumim mult pentru asta.

Acest raport de tabără a fost realizat de către

Miruna Crăiuț

Andrei Solcan

Sabina Bujoreanu

Bucegi – Piscul Lăncii – Noiembrie 2018

Jurnal de călătorie  3 Noiembrie 2018

Traseu: Bucegi: Sat Poarta – şaua Poliţe – valea Gaura – piscul Lăncii – şaua Ţigăneşti – sat Poarta

Participanţi: Cornel, Mădălina, Mitică, Ştefan, Mona, Ioana, Iulian, Eduard, Cristian, Teodora, Cătălina, Vlad

Pe fondul unei toamne aride care mă face să cred că n-a mai plouat din vremuri glaciare am un chef de ducă nebun, aş pleca oricând, oriunde. De-aia sâmbătă, la propunerea lui Cornel (zis şi mare) şi arderea călcâielor mele am organizat o plimbare în Bucegi.

Nu ne-am pus deloc problema buletinului meteorologic că oricum e vreme bună, aşa că dimineaţa (a se observa lipsa lui „dis de”) am plecat din capătul de sus al satului Poarta spre şaua Poliţe. Căldură mare, discuţii, întâlniri cu oameni necunoscuţi nouă, uşor, uşor am ajuns în valea Gaura unde am căutat îndelung apa care lipsea şi am făcut o regrupare  pentru a intra cu toţii pe un vâlcel care părăsea traseul marcat şi urca abrupt spre piscul Lăncii.

Gurile nu mai scoteau atâta gălăgie, dar în schimb scrâşneau ceva ce semăna cu foamea, iar după încă 15 minute pauza de masă a venit la ţanc, şi la propriu şi la figurat pentru că locul a fost unul de vis pentru masa de prânz, mai că-mi venea să propun să terminăm tura acolo (dar asta era o altă tură şi ştiu că turele se anunţă miercurea după 19, deci mi-era imposibil). Oricum, am petrecut ceva timp acolo cu mâncare gătită, dulciuri, dulciuri şi ceapă până ce conştiinţa numită Cornel ne-a mustrat pe toţi.

Urcarea s-a mai domolit şi vârful a devenit vizibil, iar împrejurimile zonei Bran puteau fi văzute clar dând noi idei de călătorie. Pe seară pasul s-a mai grăbit, poate şi pentru că începuse coborârea, o altă pauză la refugiul din şaua Ţigăneşti, iar apoi coborârea prin pădure au fost povestea după-amiezei. Noaptea a venit la capătul de sus al pârtiei de schi Zănoaga, dar nu ne-a deranjat în nici un fel pentru că fiecare din noi zărea imaginar spuma cremoasă a berii Ciucaş.

După un transport ilegal cu 6 în maşini de 4 am ajuns acasă, cel puţin eu, acolo unde nici nu credeam că e aşa bine chiar dacă ştiu proverbul ăla de multă vreme. Ziua s-a terminat treptat şi sigur urmând etapele ţuică, bere, bere, vin, vin, vin, vin, vin… şi data viitoare-n tură.

A consemnat,

Vlad S.

Bucegi – Valcelul Mortului – Noiembrie 2018

Jurnal de călătorie 07.10.2018

Traseu :Busteni-Jepii Mici-Braul Portitei-Valcelul Mortului-Crucea Caraiman-Coborare pe Valea Priponului-Valea Cerbului-Diham

Participanti: Carmen( aka prietena lui Misha); Mihai Santa (aka Misha), Sendre Marius( aka Smendre), Mirela ( aka Mi Rela), Bianca( Paunescu devenita recent Balan), Silviu Balan, Heea, Andrada, Bogdan Marin( aka Marian, de la Levi putere), Anca, Gabi Munteanu, Alexandra si  Gabi,Cezar.

Am vacanta si week-end-ul liber, ia sa vad ce ture se mai anunta pe CPNT, imi zic si dau scroll dupa scroll, dupa scroll…ca stiti cum e…facebook asta te fura fara sa-ti dai seama si  vad mega tura in Bucegi, organizata de Smendre..bun.. asta e ala cu gura mare de la sedinta, da’ pare ca stie ce face, unde mai pui ca vin si vreo 15 oameni, sigur o sa fie fain, hai ca ma bag!

Duminica dimineata ceasul suna irritant de tare si nesuferit, dupa o saptamana de vacanta in care nu m-am atins de alarma. Ii dau un picior lui Misha si ma ridic, amintindu-mi ca mergem in tura devin periculos de fericita. Imi pun doua perechi de pantaloni, polar, pufoaica( cine stie ce ne asteapta pe sus), punem mancarea, cutia mare cu tiramisu imbibat in jagermeister de Misha, cu o seara inainte si o taiem spre gara.

La gara…ce sa vezi…5 din 15 omuleti si printre ei nici macar sefu’ de trib..aflam ca “Andries si cele 100 de clatite” nu isi vor face aparitia asa ca ramanem doar cu gandu’, ne luam bilete, dam si de ceilalti coechipieri si mergem usor usor spre linie.

In tren, am calatorit ca niste VIP-uri, un vagon intreg doar pentru noi, o sauna de nedescris, glume, povesti de prin diferite ture, amintiri faine. Cand eram gata, gata sa lesinam de atata caldura vine si statia Busteni unde parasim vagonul si descoperim ca Cezar ne astepta cu bratele deschise 😀 O surpriza, de altfel, ca nu suflase nimic cum ca ar veni!

Incet, incet o pornim spre traseu…am stat eu in primele 2 randuri vreo 10 minute..da’ pe urma era sa-mi dau sufletu’…asa ca am lasat-o mai moale ,ca sa pot duce toata ziua si m-am retras in ultimele randuri. Urcarea am facut-o pe Jepii Mici, peisaje faine, mai o poza, mai o gura de apa, da’ tot in urma eram. Misha era ca o țață cu gura pe mine: “Haaai, ca suntem in urma tare!” si ca sa scap de gura lui ii mai dau la deal si ii prindem din urma intr-o poiana, unde ne-am oprit la prima masa. Dupa asta ne-am continuat drumul pana la Brana Portitei , de unde am admirat peisaje fantastice si am luat-o spre Valcelul Mortului de unde a inceput partea cu adevarat faina a turei…CATARAT!

La inceput imi cam tremura curu’, Cezar mai dadea cate o basina pe langa mine, da’ eu ma tineam tare, poate fata! Si…de la atata emotie, nu va spun ca am dat cu genunchii, coate si cap( noroc c-aveam casca), am luat stanca-n brate, am facut fata unei ploi de pietre…ce pietre frate..ca unii erau bolovani, Andrada a fost atinsa exact  in suflet… ăăă piept de una din pietre, mie mi-a zdrelit usor un deget, lui Misha era sa-i micsoreze cutia craniana, noroc cu instinctul lui de supravietuitor( #inimioara). Alexandra  s-a urcat pe o stanca si nu voia sa mai coboare pana n-o cere Gabi de nevasta ( glumesc, doar se speriase usor), dar dupa ce m-a vazut pe mine ca ii dau la deal, hop si ea( aici sunt putin “modesta”) si uite asa…usor usor am iesit pe platou si ne-am indreptat spre Crucea Caraiman, am luat si a doua masa CPNT-ista, ne-am delectat cu minunatia de tiramisu facuta de Misha si i-am dat la vale pe Priponului unde am dat si de ceva zapada, ne-am dat pe cur pe iarba( Anca) si curand am iesit in Valea Cerbului unde ne-am mai gasit un insotitor, un caine negru ( Vulpu, dupa cum ar spune Misha), prietenos si fain care ne-a insotit pana in Diham. Cand am iesit din padure am avut parte de un cer senin si am putut admira constelatiile, pana cand a urlat Bianca ca la 19:05 avem tren si i-am dat din nou la vale de ne-au intrat picioarele in cur.

In concluzie, am avut o tura CPNT-ista supeeeer faina!Oameni faini, peisaje geniale si o vreme de te ungea pe suflet! Mai facem!

Cu drag si multumiri pentru toti omuletii!

Carmen

Turul Berii Țării Făgărașului (TBTF) – 2018 –

Pentru ca singur nu fac nimic, m-a motivat Thea sa propun o tura iar un gand genial m-a trimis sa-l intreb pe Braneanu’ daca stie vreun loc unde se poate face baie langa Fagaras, sa ne dam cu bicicletele. Dupa ce mi-a indicat unul, am facut instant legatura cu legendarul Tur al Țării Berii Făgărașului.
– Ce-i aia?
– Buna intrebare, multumesc!
Turul Berii Țării Făgărașului este tot o inventie CPNTistă, in strânsă legătura cu Braneanu’, dar mai ales cu prima si singura editie de In Transylvania, un festival la care am participat si eu la un moment dat.
De acel festival ma leaga cateva amintiri faine:
1. Ruxi castigase bilete la festival, insa in lipsa de viziune cum ca am vrea sa participam la el, a donat biletul, pana la urmă am decis sa mergem, iar eu eram chitit sa imi cumpar bilete, fiind singurul din prietenii mei (nu putini) care ar intra acolo cu un bilet cumpărat. Nici nu costa foarte mult, anyway. In fine, in drumul spre festival, in masina noastră, Violeta, mi-am luat prima amenda de viteza, platita pe loc politistului, folosind banii de bilet. Maxim de frustrant.
2. M-au ajutat prietenii mei sa intru cumva, schimband bratari, intrand pe sub gard si fel de fel de alte metode inedite, in asa fel incat ieseam si intram fara sa platim intrare (studentie, ce sa-i faci – de fapt working on shit salary)
3. In timpul zilei nu prea era mult de facut sau vazut, asa ca ieseam din perimetru pentru a ne plimba cu bicicletele in jurul zonei (festivalul era pe partia de la Drăguș). Oprindu-ne in fiecare sat sa bem cate-o bere, acest obicei si-a capatat rapid denumirea de Turul Berii Țării Făgărașului, sau Turul Țării Berii Făgărașului, ambele variante fiind corecte si promovate ca atare.
Foarte fain era ca ajungeam la festival seara numai bine, prajiti (padon, pregatiti) pentru inca o seara de petrecere copioasă.

Asadar, iată ca am venit cu ideea si ma bucur ca am avut onoarea sa organizez, prima editie oficiala a acestui eveniment. Un hibrid, desigur, dar o incercare bună si o ocazie excelentă de a umple cele patru zile oferite de weekendul prelungit de 1 mai.
Entuziasmul a provocat o adevarata parada de documentare si comunicare urmata de o liniste completa din partea mea si o inevitabila agitatie din partea fetelor neobisnuite cu stilul meu “lasa ba ca merge-asa” de a organiza lucrurile. Planul in capul meu era sa mergem cu trenul pana-n Fagaras si de-acolo sa mergem pe langa Olt pana ajungeam la lacul stabilit de comun acord cu Vlad cum ca ar fi locul potrivit pentru noi, sa facem o tura scurta prin satele la sud de Olt, savurand o bere in fiecare, urmate de o intoarcere si somnire, pregatire pentru a doua zi, lunga, pe colinele Transilvaniei, adica in Podisul Hartibaciului – a doua cea mai mare arie protejata din Romania.
La fel ca Racosul, acele locuri mi se par absolut fantastice, cu satele lor parca uitate de lume, cu drumurile prafuite si presarate pe alocuri cu copii saraci pe biciclete care abia merg, cu caldura lor toropitoare si magazinele cu bere ieftina, carciumi populate de betivii satului toata ziua – racorindu-se si ei cu berea cu 2.5 lei la bar.

Astfel ca, trenul de ora 7, 11 oameni cu 11 biciclete intr-o sageata albastra pentru care am primit doar 4 bilete de bicicleta, ne lasam bagajele grele la Maria-n masina, Maria care venea cu alte doua fete frumoase, care urmau sa steie in tabara de corturi sa se relaxeze in timp ce noi strabatem satele si berile.
Iesim noi din gara si, trecand prin dreptul barului din fata garii facem misto-uri cum ca “hai sa intram”. Misto-uri serioase – adica nu se gandea nimeni ca am putea bea o bere la ora 8:50. Asta pana cand fix in fata barului i se rupe lantul lui Ghighimoc. Noroc ca aveam presa de lant cumparata cu o zi inainte. Dar asta ne-a asigurat de cate-o bere la ora 9 dimineata. Epic inceput de tura!
Si daca nu sunteti de acord ca e epic, wait. Am reparat lantul insa i-am zis ca nu s-a prins foarte bine o za si ca s-ar putea sa se mai rupa odata, moment in care voi elimina zaua buclucasa. Zis si facut: 800 de metri mai tarziu, a doua bere a zilei.
In doua ore ajungem si noi in locul desemnat pe Google Maps ca fiind ideal, https://www.strava.com/activities/1539725767

observam faptul ca-i aproape de o constructie de lemn in care se tunde iarba foarte zgomotos si care are si muzica tare si langa care riscam sa fim supusi unui tratament incorect cu manele in urmatoarele 4 zile, fapt pentru care decidem sa cautam alt loc de campare. Maps ne zice cum ca e mai avale o padure unde ar incapea corturile si hamacele noastre si unde am avea parte de linistea mult dorită.
Gasit, mutat, carat bagajele doua sute de metri pana la apa in care n-am intrat mai deloc in cele patru zile, pus corturile sub salciile care au plans neincetat pe noi, iar dupa 2-3 ore de “plecăm in 5 minute” am reusit sa ne urnim spre primul sat pe la ora 13:30. Dridif, primul sat, prima bere, a intrat de minune. Dridif, primul sat, prima bere, prima ratacire. In drumul nostru spre urmatoarea bere am pierdut calea si am ajuns intr-un camp arat, pe care l-am arat si noi suplimentar cu bicicletele. 11 oameni, unuia i s-a rupt șaua, iar noi toti am gasit baloti de fan pe care am incercat sa-i facem obstacole de trial (fara succes), obiecte de pe care sa sarim pentru a ateriza (tot fara succes), dar pe care i-am apreciat pentru ca au rupt din monotonia, sau mai bine zis agonia pedalatului pe teren arat.
Am ajuns in cele din urma in satul urmator, Luța, doar pentru a afla ca acest sat nu beneficiaza de mult doritul bar, magazin sau mult dorita crâșmă, astfel ca am parcurs tot câmpul degeaba. Da’ nu-i problema – mai sunt sate. Urmatorul pe lista: Ludișor. Alt sat alta bere – or so we thought. Ăsta avea și bar si magazin, insa erau inchise, urmand a deschide la 5, adică peste 40 de minute. Si-apai urmatorul sat era aproape. Voivodeni it is then. Aici am gasit si bere si inghetată si ne-am pus pe marginea drumului, in sant, langa betivul satului care ne-a deschis berile cu un briceag. Acolo-am stat mult, poate si pentru ca am decis sa cumpar slana (gușă fiartă) si mustar… intinzandu-ne pana la urma la o adevărată masă câmpenească in mijlocul satului.

De-aici nu ne-a ramas decat sa continuam spre Voila si sa ne oprim la ABC Market Maria sa ne umplem rucsacii cu merinde pentru seară, să ne bem berea cuvenită si apoi s-o luam din loc spre Cincșor, ultimul sat al zilei – si cel mai apropiat de locul nostru de campare – aproximativ.
In Cincșor n-am mers la crâșmă, ci ne-am oprit pe iarbă-n fața magazinului sătesc, langa biserica fortificată. Având doi vorbitori de germană printre noi, i-a luat la vorbă un alt neamt, stabilit acolo, care i-a convins să faca un tur de biserica cu el.
Am decis sa merg si eu in acest tur, poate pentru ca neamtul zambea mai mult decat un neamt obisnuit, dar poate si pentru ca am crezut ca o sa fie gratis 🙂
In turul bisericii ne explica intr-un mod foarte frumos, intr-o engleza frumoasa, istoria Transilvaniei si a sasilor din Transilvania. N-o s-o zic aici, ci va indemn sa vizitati – costa doar 5 lei.
Ce-as vrea sa scriu aici, insa, este legat de modul de organizare din acele vremuri – vorbim de secolele XII pana in XVIII, cand nu aveau primarie, nu aveau guvern sau alte forme de organizare pe care sa le injure zilnic pentru lipsa de implicare, ci aveau responsabilitate. Fiecare-si facea bucatica lui, plus bucatica comuna a comunitatii, adica daca-si facea vecinu’ casa, il ajuta, daca era mult de cules mergeau la cules, iar cand era vorba de organizare, evident, se intalneau in fiecare duminica la biserica, iar dupa slujba incepea organizarea efectiva a satului, cu liderii de grupuri.
Acum mai sunt 15 sasi in sat, din care 10 merg la biserica duminica, iar cel mai tanar este acest neamt de 60+ ani, care pare ca are grija de acea biserica fortificata, de casa parohiala, de foDupa biserica, am mers la casa noastra, corturile asezate frumos pe malul Oltului de care ne-am ferit toate zilele. Acolo am inceput sa adunam lemnele foarte sarace caloric, sa le asezam intr-o gramada si sa pregatim mancarea ce urma sa sfaraie pe gratarul nu foarte sfaraitor. Pentru ca mancasem toata ziua si pentru ca ma simteam ciudat de obosit si pentru ca era o atmosfera destul de ploiasa in tabara, am decis sa sar peste cina, sarind in cort. M-am mai trezit pe la ora 3 noaptea ascultandu-i pe baieti cum cantau la chitara si la voce, dand vina pe dezacordarea bietei chitari. Rock on boys! Traseul zilei https://www.strava.com/activities/1539726351

Se pare ca voinicii nostri au mers la somn pe la ora 4.
Trezirea a fost la liber, insa sub amenintarea faptului ca vom pleca la 10, intrucat cam atunci ar ajunge noii veniti: Misha si Carmen.
Am reusit in cele din urma sa plecam la 12:40 in ceea ce era promis a fi tura lunga.
Ne-au iesit pana la urma 42 de km, vizitand satele Calbor, Boholt, Soars, Rodbav si Cincsor https://www.strava.com/activities/1539726386.


Fain a fost cand am mers spre primul sat, am ales un drum forestier de pe care Levi a iesit la un moment dat pentru a ne filma de sus, iar restul plutonului, in loc sa mearga in continuare, au suit si ei dealul spre Levi.
Nu mai tin minte exact cate sate/beri am parcurs/baut, dar tin minte ca intr-unul din sate am ocupat locul in sant si-am mancat si baut acolo berile calde din magazinul proaspat deschis la ora 17, pentru doar 5 minute. La acel sat ne-am pus sa mai si reparam biciclete, fapt care a facut-o pe Thea sa creada/observe faptul ca “ii cam trage dreapta” ghidonul, iar intr-un exces de spirit ingineresc a decis sa-si testeze teoria luandu-si mainile de pe ghidon si punandu-le inapoi cam tarziu, acest test facand-o sa apese frana din greseala si sa inceapa sa țopăie intr-un mod foarte amuzant pe langa bicicleta, ca intr-un final sa cada in fund.
Aceasta a fost prima cazatura amuzanta a turei. Sigur am fi avut si altele daca n-ar fi plecat Thea in urmatoarea zi.
Asta a fost de asemenea prima zi soldata cu o pana de cauciuc, consemnata in dreptul lui Levi. Tot pe-acolo a facut si Alex pana, si mi-a zis ca nu mai are nevoie de camera, caci are destule acasa. Asa ca i-am luat camera sparta, am lipit-o si am asteptat sa mai faca o pana pentru a i-o inmana pe cea reparata pentru doar o bere.
In aceasta a doua seara am reusit si eu sa stau in picioare sau pe izopren si sa-i ascult pe baieti cum canta la chitara pentru fetele care le dormeau in poală, fete la care s-au adaugat si noile sosite – Vava si Caro. So romantic!
Maestrul Levi a organizat gratarul pe care a pus si micii adusi de noii sositi: Nicu, Pupaza, Chitanu, Braneanu, Catalina, Dora si Adi, Teo si Smara.
Si iata ca astfel ajungem in ziua 3, o gasca mai mare, cautand sa mergem pe ruta Cincsor – Gherdeal – Bruiu – Somartin – Noul Roman – Cincsor
https://www.strava.com/activities/1541693888.


Am urmat traseul marcat tocmai de participantul nostru, Braneanu’, de care ne-am despartit cand am ajuns aproape de Rucar, despartire care s-a soldat cu inca o pana de cauciuc, la aproximativ 1km departare. #LeviAiPană. Eram destul de insetati, astfel ca ne-am desfacut berile pe care le caram din primul sat, Cincsor. Plecam mai departe spre Gherdeal si ghici ce: #LeviAiPană. Evident, am crezut ca nu a fost lipit petecul bine, dar nu. Avea doi alti spini in roata! #LeviAiPană. Aici deja isi facea planuri despre ce cauciucuri sa-si ia, era convins ca o sa isi cumpere Panaracer, la recomandarea lui Nicu, care tocmai ii repara cea de-a 4-a gaura in cauciuc. In timp ce-i asteptam pe ceilalti, care erau mai inceti pe coborare, am decis sa reparam penele lui in timp ce Alex zburda fericit pe bicicleta full suspension a lui Nicu. Reparat, gata, plecam. Stai! #AlexAiPana! Eram deja ultimii, ne aflam la marginea satului Gherdeal si i-am dat drumul lui Nicu sa plece spre sat sa-si viziteze amicul, ca reparam noi pana lui Alex.
Fiind foarte intarziati si foarte insetati, trecem rapid prin Gherdealul fara de magazin satesc sau crasma si ne grabim sa ajungem in Bruiu. Nu stiam daca Nicu a terminat vizita la amicul din Gherdeal dar am aflat curand ca o terminase, cand l-am gasit pe drumul spre Bruiu si i-am zis #NicuAiPana – la ambele roti echipate cu Panaracer 🙂 Si desi le-a lipit, a ajuns in Bruiu cu ambele cauciucuri moi, ca sa afle ca magazinul se deschide abia peste 20 de minute, adica la ora 16.
Stam, asteptam, n-a deschis. Panicați, incepem sa misunam prin sat, sa-ntrebam localnicii care magazin cand deschide. Ne-au linistit zicandu-ne ca deschid la 17 sau 17:30.
Si noi ne-am linistit plecand spre urmatorul sat, Șomartin. Aici am nimerit fix la ora deschiderii, cand berea din frigider era la fel de calda ca asfaltul la soare, vara. Chiar si-asa, am ras o bere racita cu inghetata si am ingerat
-o cu pufuleti si pe cea de-a doua, racita in lada de inghetata.
Nicu era deja cu masina, nereparandu-si pana si fiind preluat de Andreea, soția lui.
Aceasta e masina care m-a tras pe mine toata urcarea spre Noul Roman, reusind probabil un record pe Strava pe acea urcare – noroc ca n-aveam Strava pornita.
De-acolo, din Noul Roman, sat pe care nu l-am vizitat, am mers direct spe Cincsor. Planul era sa mergem pe malul sudic, indiguit, al Oltului. Si asta am si facut, cu toate ocoliurile aferente afluentilor canalului paralel cu Oltul, la un moment dat, raman eu cu Levi si cu Dani sa facem ceva, nu mai tin minte ce, insa le zicem celorlalti sa mearga inainte, ghidati de Misha. Apoi plecam si noi si ghici ce, trecem pe-un pod peste Olt, fapt care sigur nu trebuia facut. Si-l vad pe Dani cu pedaleaza incercand sa bata ceva recorduri mondiale pe distante scurte si-mi dau seama ca… nu ne mai aude si ca trebuie mers dupa el. S-a dus Levi. A pedalat super tare si a reusit sa urle suficient de tare incat sa-l auda Dani si sa se intoarca amandoi pentru a merge pe drumul corect, la sud de Olt. Si continuam si la un moment dat, cand mergeam in paralel cu Dani pe un drum forestier, ma atinge Levi pe mana dreapta, miscandu-mi putin ghidonul in stanga. M-am redresat, insa el avand viteza mai mare a fost dezechilibrat, fortat spre un countersteering direct in… Dani. #LeviAiBuba!
De-acolo nu i-am mai gasit pe ceilalti, nici drumul corect, astfel ca am ales sa mergem pe asfalt paaana in Cincsor. Si intr-un ritm infernal tinut de Levi, asta am facut si am ajuns in Cincsor fix la 3 minute in urma grupului mare. Apusese soarele, berea nu mai intra la fel de bine.
Am mers la corturi si ne-am apucat de mancat chips-uri si pufuleti, plus diversele lucruri ramase din celelalte zile.
Ziua urmatoare era incertitudine pura: stiam ca exista trenuri cu care ne puteam intoarce si stiam ca putem merge pe biciclete pana acasa. Nu stiam ce vom alege.
Patru insi am pedalat pana acasa
Doi insi s-au intors cu masina si bagajele
Si alti 4 cu trenul din Fagaras.
Intoarcerea am facut-o pe traseul Dridif – Fagaras – Sercaia (bere) – Sinca Veche (bere) – Sinca Noua (bere) – Paltin – Holbav (energizant) – Cristian – Brasov
https://www.strava.com/activities/1543575255

Raport de tură realizat de Cezar Crican

Tabăra de iarnă CPNT 2018

Traditia in CPNT este ca in fiecare an sa se organizeze o tabara de iarna in care sa se invete ce este schiul de tura si ce trebuie sa stim despre zapada si despre munte in general iarna pentru a fi in siguranta.Anul acesta muntii alesi pentru tabara au fost muntii Rodnei.Niste munti foarte spectaculosi cu altitudinea maxima de 2303 m (Pietrosul Rodnei),fiind cei mai inalti din Carpatii Orientali. Bianca Păunescu s-a ocupat de organizarea taberei pentru ca totul sa iasa cat mai bine si sa fie o experienta cat mai reusita.Perioada stabilita a fost 10-18 martie, timp suficient sa cunoastem o parte din acesti munti.

 

Ziua 1 (10 Martie):Dupa multe ore de organizare a sosit ziua plecarii.Astfel ne-am repartizat pe mai multe masini fiecare in functie de timpul pe care aveam sa il petrecem in tabara.O parte din noi am avut intalnire dupa-amiaza in parcare la Kaufland unde ne astepta duba lui Silviu gata sa fie incarcata cu echipamente de schi,mancare, si bagaje. Prima provocare a zilei a fost sa punem ouale in portbagaj in asa fel incat sa nu le facem omleta pana ajungem in localitatea șanț. Odata incarcata duba mai erau doar cativa participanti de cules si eram gata sa plecam la drum.Pe drum activitatile principale erau dormitul,ascultatul muzicii si…bautul berii iar Silviu mai povestea cate o intamplare din taberele de iarna anterioare. Seara dupa mai multe opriri necesare am ajuns in comuna șanț,acolo am vorbit cu un localnic sa ne ajute sa transportam tot echipamentul si bagajele(inclusiv ouale) pana sus in complexul de schi Alpina Blazna(1100),acesta a venit cu un tractor cu o remorca in care am pus toate lucrurile,inclusiv pe noi.Acestea fiind spuse am lasat in urma șanț-ul’ si am inceput sa urcam spre muntii Rodnei.Fiecare si-a gasit un loc ori pe marginea remorcii ori pe plugul tractorului.La curbele mai stranse bagajele veneau peste cei care stateau in interiorul curbei si putea fi o adevarata provocare sa nu cazi in zapada.Pana la urma am ajuns in jurul orei 12 noaptea la Alpina Blazna.Dat fiind faptul ca locul unde urma sa stam in urmatoarea saptamana Cabana Diana(1250) era accesibil doar pe schiuri sau pe jos ,am descarcat toate lucrurile la Alpina Blazna si am plecat spre cabana doar cu ce ne trebuia pentru prima noapte de dormit.Ajunsi la cabana am fost intampinat de un cabanier foarte de treaba care ne-a aratat camerele si restul cabanei dar si de un caine ciobanesc german pe nume Nero. Cabana avea mai multe dormitoare cu paturi supraetajate,mai multe bai si o bucatarie dar atractiile principale ale cabanei erau masa de biliard si sauna de afara.Astfel pentru urmatorele 8 zile cabana Diana devenea tabara de baza de unde aveam sa plecam in viitoarele ture.

Ziua 2(11 Martie):A doua zi a fost dedicata familiarizarii cu locul,cu echipamentul de schi de tura si bineinteles transportarii mancarii de la Alpina Blazna la cabana .Cum pentru multi mersul pe schiuri de tura era ceva nou,caratul rucsacilor cu mancare s-a dovedit a fi un mod bun de initiere.Din fericire majoritatea oualelor au ramas intregi cu exceptia unora mai ghinioniste care nu au facut fata calatoriei.Seara ne-am impartit pe echipe de cate trei persoane fiecare echipa urmand sa fie intr-una dintre zile de serviciu adica sa se trezeasca dimineata mai devreme sa pregateasca micul dejun,sandwich-uri pentru tura si cina.Mai pe seara Silviu a tinut un curs de avalansa in care ne-a vorbit despre ce sunt avalansele,cum se formeaza,cate tipuri exista si cum folosim DVA-ul,sonda de avalansa si cum salavam pe cineva dintr-o avalansa.Ziua s-a sfarsit in sauna unde aburii si berea erau din belsug.

Ziua 3(12 Martie):In ziua a treia urma sa facem prima iesire mai serioasa pe schiuri dedicate cunoasterii mai bine a muntelui sau a echipamentului,astfel ne-am impartit in doua echipe:cei mai avansati aveau sa mearga intr-o tura mai lunga (lider de tura Silviu) iar incepatorii aveau sa meraga intr-o tura mai scurta pana la primul varf unde se afla o cruce de lemn (lider Levi).In timp ce urcam Levi ne-a povestit un pic despre schiuri de tura in general si ne-a aratat o tehnica de repozitionare a schiurilor numita ”kick turn”.Odata ajunsi sus am scos pieile de foca si am luat-o la vale.Zapada adanca ne-a dat cateva batai de cap pana am reusit sa ne obisnuim cu ea.Sub varf era un foisor in care ne-am adapostit cateva minute pentru a mai povesti si pentru a manca un sandwich. Sauna a fost ca de obicei pe primul loc in randul activitatilor de relaxare.

Ziua 4 (13 Martie):In ziua a patra ne-am impartit din nou,de data asta in trei echipe urmand sa avem trei variante de ture:tura scurta,tura medie si tura lunga.Tura scurta isi propunea sa ramana pe langa cabana,tura medie sa urmeze pe cat posibil tura lunga pana unde siguranta permitea iar tura lunga si-a propus sa ajunga cel putin pana pe varful Rosu (2113).Plecati la drum am trecut mai intai pe la crucea de lemn,urmand apoi o mica culme pana intr-o padure.Odata trecuti de padure am urmat o culme pana spre un varf intermediar inainte de varful Rosu.Cei din tura lunga au ajuns pe varful Rosu urmand apoi sa coboare pana in zona de padure pentru a urca din nou.Cei din tura medie au ajuns pana sub varful Rosu deoarece era ceata pe varf, iar vizibiliatea era redusa ,doar Adrian a reusit sa ajunga pe varf dintre cei din tura intermediara.Apoi ne-am intors pe unde am venit pana la marginea padurii unde s-a intamplat un eveniment nefericit.Daria a intrat intr-o zona cu zapada adanca,punandu-si genunchiul intr-o pozitie nu prea buna urmand sa vina restul drumului pe jos ajutata de Gabriel care si el a fost nevoit sa se intoarca pe jos din motive tehnice la schiuri.Ajunsi inapoi pe partie am descoperit un mic lac numai bun de exersat sariturile pe schiuri.In scurt timp toata distractia s-a mutat pe malul lacului unde Levi si Silviu ne faceau cateva demonstratii de schi nautic si sarituri spectaculoase.Bineinteles ca au fost si niste incercari esuate din partea lui Serban, Ghighimoc si Robert in urma carora s-a lasat cu julituri serioase  sau balaceala in apa rece de munte. Ziua s-a sfarsit ca de obicei in sauna.

Ziua 5(14 Martie):Ziua a cincea ne-a intampinat cu ceata si ploaie.Principalele activitati indoor erau jocurile de societate,sahul,tablele,biliardul si cantatul la chitara.Din bucatarie adesea se auzeau

 

propozitii de genul:îIti dau o oaie pe un fan.Cu ocazia asta s-a inventat si un joc nou de
biliard(pe scurt jocul se joaca cu doua echipe de cate doua persoane,coechipierii stand pe diagonala.Fiecare jucator are un sfert din suprafata mesei de joc si trebuie sa bage bilele echipei lui in oricare gaura doar daca se afla pe suprafata lui de joc,castiga echipa care isi baga prima toate bilele in gaura) care se pare ca a devenit foarte popular in randul activitatilor de vreme nepotrivita.Totusi nu toti au stat inauntru,cativa baieti au coborat pana aproape de Șanț ca sa mute masinile mai sus,iar Alex si Robert faceau ture de la Alpina Blazna la cruce.Si de data aceasta sauna a fost plina.

Ziua 6(15 Martie):Ziua a sasea a fost una dintre cele mai pline zile ale taberei.Silviu,Alex si Serban au plecat intr-o tura mai lunga spre varful Ineut iar Levi,Robert,Adrian si Bogdan s-au dus sa sara cu schiurile pe langa lac.Sariturile au iesit destul de bine fara cazaturi prea serioase in afara de o saritura a lui Bogdan care nu prea a iesit bine si s-a lasat cu o cazatura pe spate.Misha pregatea un concurs de orientare ca pregatire pentru Rogainingul din vara.Scopul concursului era sa aduni cat mai multe puncte si sa ajungi la finish in timpul limita,daca intarziai la finish ti se scadeau din puncte.Concursul se desfasoara in echipe de cate doua persoane maxim trei,iar ca dovada ca echipa a trecut prin checkpoint-uri ,coechipierul trebuia sa ii faca colegului poza cu hartia cu puncte in mana.Startul s-a dat dupa-amiaza iar fiecare echipa avea cate o harta cu checkpoint-urile pe telefon,fiecare echipa avea propria strategie.Toate echipele au ajuns la finish cu bine iar Alex si Serban au luat locul 1 si au castigat o sticla cu tuica.Spre seara Misha si Robert au coborat pe schiuri la Alpina Blazna pentru a ii intampina si ajuta cu bagajele pe Manu,Nico si Zsolt.La sfarsitul zilei Cornel ne-a vorbit un pic despre photoshop si ne-a facut si cateva demonstratii haioase.

Ziua 7(16 Martie):Ziua a saptea a fost ziua cu cea mai buna vreme ocazie numai buna sa facem tura faina pana pe varful Rosu.Am plecat in formatia Silviu, Bianca,Serban, Robert, Manu, Nico, Zsolt si Gabriel cu scopul sa ajungem pana la varful Rosu.Am mers pe drumul obisnuit pana la varf de unde am putut vedea alte creste si varfuri din muntii Rodnei si in departare muntii Suhard,Calimani si Rarau-Giumalau. Am coborat pana in padure de unde am urcat din nou inapoi in creasta, urmand apoi sa coboram pe alta ruta pe un versant prin padure.

Ziua 8(17 Martie):Penultima zi a fost dedicata odihnei, jocurilor si strangerii bagajelor.Totusi Silviu,Serban si Robert au plecat in tura pana pe varful intermediar de sub varful Rosu de unde au coborat pe partie prin padure.Intre timp Misha a tinut un curs de facut bratari cu fetele in cabana,iar seara a fost petrecera de sfarsit de tabara cu voie buna,cantece de munte si nu numai, cantat la chitara si dansat.
Ziua 9(18 Martie):In ultima zi am transportat toate bagajele si mancarea pe schiuri in jos.Inainte de plecare am mai facut o tura pana la varful cu crucea de lemn,iar mai apoi inca o tura de data asta involuntara pentru a recupera schiul pierdut a lui Zsolt.Cu ocazia asta am exersat un pic si tehnica cautarii in zapada,pana la urma Levi a gasit schiul la vreo 20 de metri mai jos de locul unde cautam.Astfel am plecat in jos pe schiuri si ne-am luat ramas bun de la cabana si de la cabanierul ce ne-au gazduit pe toata durata taberei.Pe drumul de intoarcere duba a avut ceva probleme cu zapada dar s-a descurcat pana la urma,timp in care restul participantilor asteptau jos in șanț˛ la o bere.Dupa un drum nu foarte lung am ajuns fiecare la casele noastre de la oras dornici sa plecam din nou spre munti.

 

Raport de tură realizat de către Robert Rusen

Skip to toolbar