Munții Perșani – Atracții

 

În Munţii Perşani există mai multe rezervaţii naturale. Cele mai numeroase sunt rezervaţiile geologice, care conservă diverse formaţiuni de roci vulcanice şi sedimentare împreună cu flora şi fauna de interes paleontologic.

Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită (0,05 ha).
Rezervaţia geologică din raza satului Comăna de Sus se găseşte pemalul stâng al Văii Comăna, la 1 km de intrarea în sat. Lavele bazaltice columelare sunt suprapuse pe fundamentul mezozoic al munţilor, oferind condiţii favorabile pentru observaţii. Rezervaţia are în cuprinsul ei şi „Sfinxul Perşanilor”, profil uman sculptat de eroziune în formaţiunile bazaltice.

Coloanele de bazalt de la Racoş (1,05 ha) situate în apropierea staţiei de cale ferată cu acelaşi nume, pe malul drept al Oltului, fac parte dintr-o carieră exploatată de la începutul secolului XX. Porţiunea vestică a acesteia, declarată monument al naturii, expune coloane poliedrice înalte de pînă la 12 m.

Lacul fosilifer Carhaga (1,60 ha). Se află în raza comunei Racoş la confluenţa Pârîului Carhaga, afluent, pe partea dreaptă a Oltului, cu Pîrîul Chioveş. Pachetul de sedimente marnoase cenuşii şi roz cu intercalaţii de calcare fine a conservat o bogată faună de cefalopode.

Lacul fosilifer Ormeniş (4 ha). Se găseşte la marginea acestei comune, pe malul drept al văii Ormeniş. Marnele cretacice nisipoase cenuşii-negricioase ale rezervaţiei adăpostesc fosile de scoici (Inoceramus) şi amoniţi.

Lacul fosilifer Gîrbova (0,95 ha). Este o rezervaţie situată pe teritoriul comunei Părău. Conglomeratele de tip Bucegi atestă, prin fosilele conţinute, instalarea în trecut a unui facies mediteranean bine pronunţat în care trăiau orbitoline, ostreide, gasteropode etc.

Poiana cu narcise – O rezervaţie floristică de la Vîrghiş (3 ha) aflată aproape de comună, în vecinătatea pădurii de fag şi gorun. Narcisele înflorite primăvara (luna mai) reprezintă un punct de atracţie turistică.

Pădurea Bogata. Denumirea provine de la Pârâul Bogata, care o străbate pe circa 10 km. Este cea mai frumoasă, accesibilă şi circulată rezervaţie din Munţii Perşani. Este o rezervaţie naturală complexă: geologică, fizico-geografică, peisagistică, botanică şi forestieră. Rezervaţia ocupă o arie (muntoasă, de joasă altitudine, sub 1 000 m în ansamblu) de aproximativ 85 km2. Printre plantele ocrotite aici se află şi crucea voinicului. Fauna specifică are în componenţă cerbi, căprioare, mistreţi, urşi, vulpi, lupi, râşi. Aici se pot admira, adesea chiar lângă şosea, aflorimente de conglomerate, calcare, tufuri de bazalte.

Rezervaţia Cotul Turzun este situată în bucla de 9 km pe care o face Oltul după ieşirea din defileul Racoş, ca să ocolească pintenul de bazalt al Dealurilor Turzun şi Harham (cele mai apropiate localitaţi sunt Mateiaş, Dopca, Bogata Olteană şi Hoghiz). În partea de vest a buclei sunt bolţi, hăţişuri de sălcii şi răchite, stufărişuri, alimentate primăvara de inundaţiile Oltului. Printre speciile de interes ştiinţiţic şi vînătoresc care trăiesc aici se număra: raţa sălbatică (Anas plathyrhynchos), raţa mică (A. crecca), raţa cârâitoare (A. querquedula), raţa fluierătoare (A. penelope). În pasaj trec raţa cu frigare (A. acuta), gârliţa (Anser alblfrons), gârfiţa mică (A. erythropus), sitarul (Scolopax rusticola), becaţinele (Gallinago gallinago). Scorburile sălciilor şi stejarilor de pe malul Oltului adăpostesc vara porumbei sălbatici, turturele ş.a. În păduri pot fi întîlnite animalele tipice acestui etaj de vegetaţie (huhurezul, cucuveaua, ciuful de pădure, ciocănitorile, ulii, cerbi, căprioare, mistreţi, etc.). Întreg teritoriul rezervaţiei are destinaţie specială, nu se vînează individual, nu se defrişează păduri pe ambele maluri ale Oltului şi este interzis accesul.

În localitatea Dumbrăviţa se află Situl Ramsar Dumbrăviţa – Sit Natura 2000 care este o arie protejată de aproape 420 de hectare, din care 180 ha sunt ocupate de lacul de acumulare şi zona adiacentă, iar restul de complexul de heleştee şi alte terenuri învecinate. Obiectivele de interes pentru protecţie sunt păsările fiind identificate peste 200 de specii de păsări, fiind cel mai important loc de concentrare a păsărilor din judeţul Braşov. Dintre acestea, cateva sunt incluse in directivele si conventiile europene si internationale privind conservarea biodiversitatii (Directiva Pasari a Uniunii Europene, Conventiile de la Berna si Bonn etc.). Dintre acestea, mai importante sunt: buhaiul de balta (Botaurus stellaris), starcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul rosu (Ardea purpurea), egreta mare (Casmerodius albus), barza neagră (Ciconia nigra), raţa roşie (Aythya nyroca), cârstelul de camp (Crex crex). Aceste specii sunt considerate „ţinta” pentru protecţia lor şi a habitatelor caracteristice la nivel local. Acest areal protejat include o vegetaţie deosebită, şi e supusă protecţiei precum şi mamifere protejate.

Atractii antropice
Biserica evanghelică fortificată din Codlea, clădită iniţial în stil romanic (sec. XIII) şi reconstruită ulterior în stil gotic (sec. XVI), este unica biserică din Ţara Bîrsei fără turn. Fortificaţia care o înconjură, considerată cea mai mare din regiune, a început la 1342 şi a continuat pînă în sec. XV.

Pe latura sudică a Măgurii Codlei (la altitudinea de 913 m), în vecinătatea Drumului Saşilor azi părăsit, a fost zidită de cavalerii teutoni Cetatea Neagră (sec. XIII). (Lungimea de 100 m şi lăţimea de 12-55 m).

La Crizbav s-au descoperit urmele unui castru roman, care făcea parte din sistemul de apărare al Oltului. La nord de sat, aproape de Vârful Cetăţii, pe o stâncă cu pădurice de pini, sunt ruinele unui turn înalt de 10 m, rămas din Cetatea Eroilor (sec. XIII). În sec. XIV cetatea cu o poziţie strategică avantajoasă a intrat în stăpînirea regalităţii.

Biserica evanghelică fortificată din Rotbav a fost înălţată în jurul anului 1300. În sec. XV se construieşte cetatea din jurul bisericii, care a suferit cu aceasta ocazie transformări.

Biserica evanghelică fortificată din Măieruş, în stil gotic, cu altar baroc, a fost ridicată în sec. XIV. Zidurile împrejmuitoare de cetate, înalte de 12 m, aparţin sec. XV-XVII. Biserica ortodoxă (1787) ctitorită de familia Leca din Braşov are formă de bazilică romană, înconjurată de asemenea de ziduri de apărare. Fresca este atribuită lui Ioan de Turcheş.

La ieşirea din Apaţa, către Ormeniş se afla ruinele Cetăţii de Apă (Cetatea Neagră), construită între anii 1342 şi 1351, care apara Ţara Bârsei de năvălirile tătare. Cetatea, dependentă iniţial de Bran şi ulterior de Braşov, era înconjurata de un lac alimentat de Olt. Inscripţia (1638) de pe turn, păstrată până azi, pomeneşte numele unor oameni şi despre o şcoală.

Din Cetaţeaua, situată pe Dealul Cetăţii de pe malul stâng al Oltului (la altitudinea de 530 m), au persistat ruinele din piatră ale unor ziduri groase. Iniţial cetatea a fost dacică, devenind apoi romană, iar în final pecenegă.

Castelul din Racoş (construit în perioada 1625-1664) a aparţinut pe rînd familiilor Bethlen, Sukosd şi Teleki. Castelul a fost vizitat de domnitorii refugiaţi ai Ţarii Româneşti – Constantin Basarab şi Grigore Ghica. Cea mai importantă încăpere, sala cavalerilor, aflată pe latura nord-estica, este ruinată. Se mai pot zări urmele vechilor şanţuri de apă care împrejmuiau zidurile.

Lângă Hoghiz s-au descoperit ruinele castrului roman Pons Vetus amplasat pe o terasă a Oltului în vecinătatea podului construit de romani. Castrul reprezenta un pilon al centurii de aparare romane, paralel cu Oltul. Pentru apărarea drumului ce trecea prin Pasul Bogata s-au construit în mijlocul unor parcuri naturale de stejari seculari trei castele: Kalnoky (construit în secolele Xl-XII), din care au rămas clădirea şi două bastioane ruinate, Haller (sec. XVI) şi Valenta (sec. XVI). Interesant de vizitat este Biserica reformată (1749), reuşită îmbinare a stilului gotic şi renaşterii ardelene.

Biserica ortodoxă din Cuciulata (construită la 1794) are pe bolţile pronaosului şi naosului picturile zugravilor Gheorghe Ion şi Constantin din Scheii Braşovului.

Ruine străvechi de cetate, se pare tot dacică, se află în locul numit ,,Cetate” din comuna Comăna de Sus. Biserica ortodoxă din localitate, ctitorită după tradiţie de Matei Basarab, a fost pictată în sec. XVII.

Biserica ortodoxă ctitorită de Constantin Brîncoveanu (1707), din comuna Poiana Mărului, a fost refăcută în 1717. O altă biserică ortodoxa din lemn a fost ridicată aici la 1798.

Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Zărneşti (1515) conservă paraclisul, care după tradiţie ar face parte din ctitoria lui Neagoe Basarab. Picturile murale din paraclis (1782), valoroase prin acurateţea execuţiei, aparţin zugravilor Pantelimon, Nicolae şi Alexandru. În forma actuală biserica este o construcţie de la începutul sec. XIX.

Biserica evanghelică fortificată din comuna Vulcan (sec, XV), în stil gotic tîrziu, a fost ridicată pe locul unei bazilici romane. Interesant este acoperişul etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile.

Biserica evanghelică fortificată din Homorod (construcţia iniţială datează din 1270) este una din cele mai bine păstrate din Transilvania. Fortificarea a fost realizata în perioada 1450-1510.

Biserica evanghelică fortificată din Mercheasa (sec. XIII), construită în stil romanic, este lipsită de navele laterale. Cetatea pătrată, prevăzută cu bastioane, a fost înălţată în perioada 1517-1541. Turnul fortificat este înalt de 39 m.

Biserica evanghelica fortificata din Jimbor (sec. XVIII) este asemănătoare cu cele menţionate anterior.

La Vârghiş se află castelul Daniel (sec. XVII-XVIII) construit în stilul renaşterii. Muzeul de arta populara locală, tradiţională şi contemporană, expune obiecte de lemn frumos pictate sau încrustate.