Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Tabăra de Vară CPNT 2018 – Roșia Montană –
15212
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-15212,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Tabăra de Vară CPNT 2018 – Roșia Montană –

Tabăra de Vară CPNT 2018 – Roșia Montană –

Ziua 1-Descoperind Roșia Montană.

Astăzi începe oficial Tabăra de Vară CPNT (yay).  Timp de 10 zile vom sta cu cortul alături de oameni faini , undeva aproape de satul Roșia Montană.

 

 

 

Sâmbătă a fost ziua în care am explorat  zona și ne-am plimbat pe lângă lacul Tăul Brazi în jurul căruia am campat.

Am avut parte de multă bălăceală, de jocuri și de plimbări cu caiacele. Am profitat de relaxare și odihnă, iar dacă e vreun moment al zilei în care lacul atinge un apogeu al frumuseții, e seara înainte de apus, când brazii se oglindesc în apă sau când începe să se lase o urmă de ceață deasupra lui.  E genul de loc în care se merită să freci menta la greu și să simți în continuare că o faci într-un mod productiv, pentru că era imposibil să te plictisești lângă lac citind, stând în hamac sau cu o chitară în mână. Habar nu am, are un fel de farmec al lui.

Spre seară, am făcut focul de tabără, grătar, am cântat la chitară, am spus glume și ușor, ușor, am devenit vânători de Perseide.

 

 

Ziua 2 sau cum gumele cu abțibilduri au devenit modalitate de recunoaștere a membrilor CPNT.

E duminică. Zi de odihnă după seara trecută, deci zi respectată de cei de aici și zi cu posibile precipitații.  Motivele de mai sus ne-au făcut să nu ne îndepărtăm prea tare de tabără.

Ne-am petrecut dimineața pe lac în mare parte, în caiace, pe saltele gonflabile sau pur și simplu înotând.

După masă, am făcut o plimbare în Roșia Montană. Am mers în centru la un magazin ca să bem bere sau să mâncăm o înghețată. Drumul până acolo a fost surprinzător de frumos. Este o regiune unică în România și în lume. Satul are tentă medievală și o arhitectură ușor diferită de cele din restul ţării. Obloanele mari, drumurile înguste și zidurile de piatră își oferă cel mai fain feeling din lume. Parcă te scoate dintr-un film și te pune în altul și parcă asta te face să devii din ce în ce mai mândru că te afli aici. 

Am ajuns acolo (Tibi, Liviu, Marius, Daria, Miruna, Szolt și Andrei), am râs și am dat într-o mică dependență pentru stickerele de la gume. Dacă păream oameni duri înainte, ar fi trebuit să ne vedeți acum. Arătam ca membri consacraţi ai unui fan club Fetițele PowerPuff. ( de precizat: nicio parte a corpului nu a scăpat). Mai departe ne-am plimbat, am observat arhitectura, am făcut poze și am discutat cu localnicii efectele RMGC ( Roșia Montana Gold Corporation) asupra regiunii.

Ceilalți au rămas în tabără și s-au ocupat de mâncare. Noi ne-am întors și am stat în hamace sau pe iarbă. Băieții au încercat să monteze tiroliana. Andrei a căzut de pe ea în timp ce o testau. Din fericire,a rămas doar cu o zgârietură serioasă, dar nimic mai grav, însă ceilalți au rămas cu un viitor control la cardiolog după sperietura trasă. Spre seară, am plecat după lemne în mai multe ture pentru focul de tabără. Am stat sus lângă cortul cu mâncare și am făcut mici. Mihai ne-a cântat la chitară, iar la culcare ne-am dus fiecare pe rând din cauza oboselii dar parcă fără chef de somn.

 

 

Ziua 3:  Jucăm ce încape într-un body de copil

Azi a fost prima tură de cocoț. Cei cu experiență ( Solcan, Ghighi, Tibi, Andrei, Levi, Stoleru, Mișa și Iuli cu Horică), echipați cu sandvisuri super bune făcute de Daria, au mers în recunoaştere în zona.  Băieţii nostri au găsit și trasee mai ușoare pentru începători care le vor încerca în zilele următoare.

Restul au rămas în tabără, au pregătit masa, au adus apă sau au înotat în lac. 

Ștefan a ajuns spre seară, după ce a plecat cu o zi înainte din Brașov pe bicicletă. A ajuns în Sebeș la 12 noaptea și a pedalat prin Roșia Montană pe poteci și drum neasfaltat. A dormit două ore iar pe la 7 l-a întâlnit undeva la o stână pe ciobanul Ovidiu, un om foarte cumsecade care i-a spus că e pe drumul cel bun. 

Băieții noștri au ajuns tot pe înserat, înainte de foc. Undeva printre crengile unui copăcel am găsit un body de copil care a sfârșit bucățele după ce am încercat să-l probăm pe Levi. Ce e drept e că..aproape intrase. Oricum, în acel moment am rămas cu un președinte dezbrăcat și cu părinții Dariei în drum spre noi. Așa că am făcut focul ca să nu îi fie frig și am mâncat împreună. 

Restul fost doar o seară liniștită de Magyar Techno și câteva aterizări în lac, deci nimic ce merită povestit.

 

 

Ziua 4: Ziua în care ne plimbăm cu Tică pe coclauri

Astăzi am făcut un traseu cu Tică Darie prin Roșia Montană în care am avut pare de o lecție de istorie interesantă despre acest loc. Unii cu bicicletele, alții pe jos, am pornit într-un traseu total nepotrivit pentru biciclete și puțin arși de soare să explorăm zona.

Am ajuns astfel să vedem Tăul Anghel, Panorama, Piatra Corbului, Sfinxul din Roșia Montană, Cariera Cetate și multe galerii romane.

A fost o zi faină, ne-am oprit să mâncăm ciocolată, fructe de pădure, prune sau mere de pe drum. Ne-am și rătăcit puțin pe unele poteci și foarte important, am fost însoțiți de Horia și Iuli. Am auzit povești care spus că în pereții caselor vechi  de la Roșia Montană  încă se poate găsi aur sau ascuns de bătrâni la naționalizare pentru a fi păstrat în familie, fără a transmite generației următoare locul în care a fost ascuns.

Am vorbit despre mafia aurului și cum poate fi scos din mine sau despre influența RMGC asupra regiunii și am continuat să vorbim şi la Tică pe iarbă sau în hamace la ora 3 când am ajuns.

Mai târziu, ne-am întors în tabără și am jucat Psihologul vreo 2-3 ore lângă foc.

 

 

Ziua 5- Cocoț Babe

Mai știți când v-am zis că băieții noștri au fost să exploreze zona? Astăzi am mers și noi, majoritatea, rămânând în tabără doar Sânziana, Liviu, Irina, Cornel și Marius.

Astăzi a plecat și Ștefan acasă cât noi eram la cocoț.

A fost interesant. Am avut 3 trasee de niveluri diferite și ne-am petrecut toată ziua pe ele. Levi a avut răbdare cu începătorii și și-a petrecut ziua învățându-i pe ei și oferindu-le instrucțiunile necesare.

Am adormit prin hamacele suspendate de niște copăcei de lângă stâncă și am făcut poze.

Ne-am făcut și prieteni noi, șerpi, păianjeni și niște șoricei în stânci care acum probabil au nevoie de puțină consiliere psihologică după ce Levi a țipat la ei ca să-i sperie.

Ne-am întors în tabără pe seară, pe unii din noi i-a prins ploaia până la mașină dar seara a fost frumoasă, iar ploaia nu a ținut mult timp.

Am sărbătorit ziua lui Stoleru. La mulți ani, nici n-ai idee cât ne bucurăm că ești cu noi!

 

 

Ziua 6: Șpăcluit

În dimineața aceasta ne-am luat la revedere de la Sânziana care s-a întors acasă.

O mare parte din noi ( Sabina, Miruna, Solcan, Irina, Cornel, Mircea, Liviu, Ghighi, Tibi, Andrei, Zsolt, Misha Lush) am mers să ne întâlnim cu Tică, Iuli, Horia și Ionuț, pentru a ajuta la reconstrucția unei case. Mai precis, am încercat să dăm tencuiala jos din două camere și de pe tavane, pentru a le reconstitui.

În pauze am primit multe bruschete cu roșii de care nu ne mai săturam, biscuiți cu nutella și  pepene, iar după mese puteam să ne relaxăm în hamacele din grădină.

Au fost totuși câteva persoane care au rămas în tabără. Dani, Levi, Marius și Alex și-au petrecut toată ziua acolo. 

După ce s-au întors de la muncă pe seară, Ghighi și Tibi au plecat la alergat.

Spre seară am mâncat ciorbă și paste și am cântat la focul de tabără. Târziu au ajuns și Andreea, Silvana, Grinch și  Vava.

 

Ziua 7- Tura de la Geamăna și ceva despre concert în biserică și miros de vaci.

S-a plecat de dimineață înainte de 9, la lacul de decantare Geamăna. Pe drum am trecut pe lângă o carieră și ne-am mai plimbat pe colauri. Stoleru și Solcan au plecat în alergare la 10 și au ajuns grupul din urmă după 8 km.

Câțiva au rămas să păzească tabăra și au jucat jocuri.

După ce ne-am întors din drumeție, Ghighi, Tibi și Miruna au mers până în sat la biserica unitariană din centru la concertul Mariei Răducanu. Au ocupat singuri un rând de scaune din biserică pentru că Ghighi și Tibi fuseseră înainte într-un grajd, iar în timpul concertului au realizat că nu biserica miroase a vaci, ci ei , aşa că nu au fost mulţi doritori care să se aşeze lângă.

A fost un concert foarte special. La ușa bisericii s-au întâlnit cu alți CPNT-iști veniți să asculte dar cum nu au mai prins concertul, am plecat cu toții la bere în sat.

După ne-am întors ușor, ușor în spre tabără și am stat până dimineața să cântăm.

 

Ziua 8- Am băut bere în biserică și ne-a plăcut.

E dimineață zori de zi și ultima zi de cocoț. Deși eram toți foarte obosiți am stat toată ziua lângă stânci, cel puțin o parte din noi.

Ne-am continuat somnul în hamace până  a ajuns toată lumea și am lenevit mai toată dimineața. Vava a adus cu ea un pui de cățel care era aproape de a fi călcat de una din mașinile noastre. Foarte mică și împiedicată, cățelușa pe care am numit-o tot Vava s-a adaptat repede în familia CPNT și și-a făcut și ea somnul odată cu noi pe sub stânci.

Mașina lui Levi a plecat destul de repede înapoi, în timp ce restul au rămas până la apus la cățărat. Pe drumul de întoarcere am supraagloerat mașinile cu o serie mare de cumpărături care cuprindeau cantități industriale de alcool, sucuri și mâncare pentru ziua Sabinei.

Cei din tabără au făcut de mâncare și de-a lungul zilei un duș în ploaie și un trenuleț cu saltelel pe lac. Enoriașii Levi, Cornel și Solcan au băut bere în biserica din sat și s-au jucat cu clopotul.

Am ajuns în tabără unde am mâncat o tocăniță și ciorbă, ambele extrem de bune. La mulți ani, Sabina! Tot mică va rămâne pentru o mare parte din noi. La 12 noaptea am băut șampanie și i-am cântat.

Lângă noi, pe partea cealaltă a lacului, un grup de oameni sărbătoreau tot o zi de naștere dar pe complet alt film decât noi. Încercam să vedem dacă metalul de la noi, bruia manele de la ei și nu știu dacă în mod surprinzător sau nu, manele se auzeau mai tare, însă cam așa arătă orice majorat ca la carte.

Am adormit târziu, gândindu-ne cât de rău ne pare că a doua zi plecăm.

 

Ziua 9- La drum spre..acasă

La revedere Roșia Montană. Mulțumim! Ne vedem și anul următor!

Mențiuni: 

În fiecare dimineață Dani a făcut functional training cu cei din tabără și îi mulțumim mult pentru asta.

Acest raport de tabără a fost realizat de către

Miruna Crăiuț

Andrei Solcan

Sabina Bujoreanu

1Comment
  • Buse Victor Stefan
    Posted at 17:16h, 14 November Reply

    Tare faina intreaga aventura cu tabara din Rosia. A meritat fiecare pedala data pentru intreaga experienta. De la bufnita ce statea solitara pe varful unei clai de van in toiul diminetii, pana la povestile lui Tica care a insufletit locul cu naturaletea lui.

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to toolbar