Inca de la inceput incep sa ma gandesc daca va fi faina tura si daca va veni cineva, find prima tura organizata de mine. No bun, stau in gara de pe la 5:55 si astept lumea sa apara. Se face 6:05 si nimeni. Deja incepeam sa ma gandesc daca sa plec singur spre Zarnesiti sau sa ma intorc acasa sa dorm, trenul plecand la 6:12. Stand pe ganduri apare Timea grabita si fugim repede sa prindem trenul. Ajunsi in Zarnesti incepem a merge spre Botorog pentru a ajunge cat mai repede in Poiana Zanoaga. Pe drum observam ca intram intr-o ceata foarte deasa care reduce vizibilitatea foarte mult. Deja imi spuneam in sine “Ce tura naspa o sa iasa”. Perseverand ajungem in vf Piatra Mica (1816) unde odata se vedea Zarnestiul si imprejurimile. Acuma nici varful Cruci nu se vedea bine. Timea fiind dezamagita deoarece pt ea este prima data cand a ajuns aici si era curioasa de peisaj.
Stam putin si ne tragem sufletul deoarece am ajuns in vf in jurul orei 10:00. Coboram pana in Saua Crapaturi unde suprinzator iesim din ceata. Stam putin, scoatem pioletul si incepem sa mergem spre Turnuri. Nici bine nu plecam ca ceata iar se napusteste asupara noasta. Urcarea se face usor fiind putina gheata, iar lanturile sunt foarte de ajutor. Aproximativ la 100m de vf Turnul (1923) reusim sa iesim peste platoul de nori unde soarele se face subit remarcat datorita razelor lui cade. Aici simtim nevoia sa petrecem mai mult timp si sa privim peisajul incredibil.
Pentru coborare aveam de ales intre Padina Sindrilariei si Padina Hotarelor. Nefiind pe nici unu din aceste trasee o intreb pe Timea pe unde ar fi mai bine sa coboram. Ea imi explica treaba cu Padina Sindrilariei si plecam putini nehotarati spre Padina Hotarelor deoarece nu vedem nici un marcaj. Dupa vreo 2 min de mers cand in zapada pana la brau si surprinzator observ marcajul in dreapta mea. Coborarea se face foarte repede deoarece amndoi avand piolet ne permitem sa ne dam ca pe saniuta. Ajungem jos in mai putin de o ora.
Daca am fi stiut ca ajungem asa repede jos ne-am fi putut grabi putin sa prindem trenul de ora 15:00. Asa ajungand in Zarnesti pe la 15:30 si simtim nevoia sa stam la berea in “baruletul” roz :)). Nici o tura nu se termina fara o bere la sfarsit. Pana la urma tura a fost faina si intodeauna muntele stie sa-ti ofere o satisfactie de neuitat.