A venit deja luna Noiembrie, iar iarna încearcă cu paşi timizi să pună stăpânire pe munţi. Asta nu ne opreşte să continuăm să petrecem timp pe poteci montane. Ne-am gândit să mergem într-o zonă mai caldă. Dacă lava este fierbinte, poate că si un munte care a fost vulcan şi este format din roci vulcanice, ne va oferi multă căldură. Aşa că am ales Munţii Călimani. Aveam să aflăm în tură că această premisă e parţial greşită. De ce? Pentru că muntele ne-a oferit din plin căldură sufletească, dar la capitolul temperatură a fost putin zgârcit.
Bianca a făcut o postare pe grupul CPNT in speranţa ca o sa ne strângem o gașcă faina. Aşa se face că am plecat 6 persoane pentru o aventură de 2 zile. Bianca şi Silviu Bălan, Iulia Bilovolschi, Tibi Dută, Andreea Furlan şi eu( Alex Fazakas). Sâmbătă la ora 7:00 am pornit din Braşov.
După o scurtă escală in Toplița am ajuns la Cabana Lomaș din poiana Puturosu. Silviu a ales traseul pentru noi, aşa că am pornit pe urmele lui spre lacul Iezer. Până la lac am urcat pe un forestier înghețat. Pe drum am incercat să identificăm urmele din zăpadă ale animalelor care au trecut înainte noastră. Intr-o poiana eu, Silviu si Tibi chiar am zărit o gainuşă de munte. Lacul Iezer l-am gasit înghețat. Silviu a plecat hotărât să încerce gheața. Totusi i-am luat-o înainte si am mers eu câțiva pași pe lac.
De aici Silviu ne-a dus pe o variantă nemarcată spre vârful Rețitiș. Zăpada de pe jnepeni ne-a făcut urcarea mai anevoioasă , mai ales că zeul Ra ne-a părăsit uşor, uşor si a facut loc întunericului. Dar am ajuns cu bine la stația meteo, unde ne aștepta o camera călduroasă. Aici am ras copios timp de câteva ore, dar care au trecut ca şi cateva minute. Cand pleoapele au început să ni se închidă, ne-am băgat la somn.
A doua zi ne-am hotărât să ne trezim la ora 07:00. Când ceasul a sunat toți ne-am trezit cu excepția lui Silviu. Bianca a încercat, fără succes să-l trezească aşa că ne-am culcat la loc şi ne-am trezit la ora 09:00. Vremea de afară se prezenta neprietenoasă, totusi am plecat cu toții spre vârful Pietrosul Călimani. Vântul, ploaia înghețată, si jnepenii plini de apă ne-au facut să trăim la maxim drumul până pe varf. Chiar dacă nu am avut deloc priveliște ne-am bucurat să fim pe sus. Toti eram pentru prima dată în acest loc. Am făcut repede poza de varf, iar ceilalți mi-au amintit că am promis ca daca ajungem pe varf chiar si pe vreme rea, voi face jurnalul de tura. Dacă nu am fi ajuns pe vârf, aceste rânduri arătau putin diferit. Nu am mai zăbovit mult, întrucât frigul ne-a împins rapid înapoi la stația meteo.
De la stația meteo am coborât spre cascada Lomășița. O cascada foarte frumoasă, aproape de care am văzut si un urs. Tura s-a termin în acelasi loc în care a şi început, la Cabana Lomaș din Poiana Puturosu. De aici am plecat inapoi spre casă fericiţi, împliniţi şi cu multe poveşti noi de spus la un foc de tabără sau la gura sobei într-o cabana.
Concluzia turei: Nu este nevoie de o vreme perfectă pentru o tură reușită. Tot ce ai nevoie este o mână de prieteni faini si dorința de fi pe munte, restul sunt doar mărunțișuri