Despre Arii Protejate

Pentru a intelege cat mai bine scopul urmatoarelor randuri si pentru a incerca sa intram si noi in randul celor care ocrotesc natura, trebuie sa stim mai intai ce este o arie protejata. Aceasta reprezinta o zona bine delimitata, aflata sub un regim special de supraveghere prevazut de legislatie. In aceasta categorie, in Romania, se includ: monumente ale naturii, rezervatii naturale, parcuri nationale si rezervatii ale biosferei.

Monumente ale naturii sunt declarate specii de animale sau plante care se afla in pericol de disparitie (capra neagra, ursul, rasul, floarea de colt, sangele voinicului etc. sau arbori de varste considerabile) si formatiuni geologice deosebite si unicate (Babele, Sfinxul).

Rezervatiile naturale sunt arii in care se ocrotesc anumite obiective specifice din flora, fauna sau relieful unei zone. Astfel exista rezervatii botanice, floristice si forestiere; rezervatii speologice (pesteri); rezervatii geologice, paleontologice (strate bogate in fosile), faunistice. In rezervatiile naturale este ocrotita zona cu toate elementele ei, deci intregul ecosistem.

Parcurile nationale cuprind teritorii mult mai extinse, fiind formate dintr-o rezervatie stiintifica, situata de regula in centru, cu un regim de protectie special si o zona tampon, in care este permis accesul turistilor.

Rezervatiile biosferei, precum Delta Dunarii, sunt zone de interes stiintific mondial, unice in lume, a caror ocrotire este reglementata prin legi si regulamente interioare specifice, racordate la legislatia internationala.

In toate aceste arii regula de baza este ocrotirea sitului, adica a locului respectiv, si se impune respectarea unor norme de conduita. Se interzice: culegerea plantelor, de orice fel; deranjarea sau periclitarea vietii animalelor; culegerea de roci; distrugerea sau deteriorarea formatiunilor geologice; inscriptionarea neautorizata; accesul auto, in afara zonelor special amenajate; aprinderea focului si camparea in afara campingului; accesul turistilor in afara traseelor marcate. Comportamentul necivilizat al majoritatii turistilor, pentru care respectarea regulilor de protectie a mediului sau respectarea regulamentului strict, absolut necesar, intr-o arie protejata, de orice tip, sunt norme abstracte, pe care nu se straduiesc sa le inteleaga, si lipsa unei educatii ecologice duc de cele mai multe ori la distrugerea unor astfel de frumuseti pe care noi incercam sa le ocrotim si, ceea ce e si mai important, sa le intelegem. Scopul crearii ariilor protejate, ca niste colturi de natura pe care dorim sa le pastram intacte, este acela de a ne bucura de ele, de natura originara, atat noi cat si generatiile viitoare. A ne bucura de aceste locuri inseamna in primul rand a le ocroti, a le ingriji, a le intelege, a le iubi si a le admira. Exercitiul contemplarii naturii, pe care al trebui sa-l facem toti, descoperirea si admirarea frumosului, ne sunt benefice in primul rand noua, fiind mijloace de a scapa de stresul cotidian, de a ne relaxa. Trebuie sa invatam sa redescoperim mireasma pajistilor inflorite, fara a le despuia de flori, trebuie sa observam animalele in liniste, fara a le tulbura prin strigate, trebuie sa umblam pe potecile muntilor, fara a lasa urma trecerii noastre, trebuie sa ne impacam cu natura. Cel mai important lucru este sa intelegem ca protejand mediul inconjurator, ne protejam viata, sanatatea si echilibrul nostru.