Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Bucegi – Piscul Lăncii – Noiembrie 2018
15202
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-15202,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Bucegi – Piscul Lăncii – Noiembrie 2018

Bucegi – Piscul Lăncii – Noiembrie 2018

Jurnal de călătorie  3 Noiembrie 2018

Traseu: Bucegi: Sat Poarta – şaua Poliţe – valea Gaura – piscul Lăncii – şaua Ţigăneşti – sat Poarta

Participanţi: Cornel, Mădălina, Mitică, Ştefan, Mona, Ioana, Iulian, Eduard, Cristian, Teodora, Cătălina, Vlad

Pe fondul unei toamne aride care mă face să cred că n-a mai plouat din vremuri glaciare am un chef de ducă nebun, aş pleca oricând, oriunde. De-aia sâmbătă, la propunerea lui Cornel (zis şi mare) şi arderea călcâielor mele am organizat o plimbare în Bucegi.

Nu ne-am pus deloc problema buletinului meteorologic că oricum e vreme bună, aşa că dimineaţa (a se observa lipsa lui „dis de”) am plecat din capătul de sus al satului Poarta spre şaua Poliţe. Căldură mare, discuţii, întâlniri cu oameni necunoscuţi nouă, uşor, uşor am ajuns în valea Gaura unde am căutat îndelung apa care lipsea şi am făcut o regrupare  pentru a intra cu toţii pe un vâlcel care părăsea traseul marcat şi urca abrupt spre piscul Lăncii.

Gurile nu mai scoteau atâta gălăgie, dar în schimb scrâşneau ceva ce semăna cu foamea, iar după încă 15 minute pauza de masă a venit la ţanc, şi la propriu şi la figurat pentru că locul a fost unul de vis pentru masa de prânz, mai că-mi venea să propun să terminăm tura acolo (dar asta era o altă tură şi ştiu că turele se anunţă miercurea după 19, deci mi-era imposibil). Oricum, am petrecut ceva timp acolo cu mâncare gătită, dulciuri, dulciuri şi ceapă până ce conştiinţa numită Cornel ne-a mustrat pe toţi.

Urcarea s-a mai domolit şi vârful a devenit vizibil, iar împrejurimile zonei Bran puteau fi văzute clar dând noi idei de călătorie. Pe seară pasul s-a mai grăbit, poate şi pentru că începuse coborârea, o altă pauză la refugiul din şaua Ţigăneşti, iar apoi coborârea prin pădure au fost povestea după-amiezei. Noaptea a venit la capătul de sus al pârtiei de schi Zănoaga, dar nu ne-a deranjat în nici un fel pentru că fiecare din noi zărea imaginar spuma cremoasă a berii Ciucaş.

După un transport ilegal cu 6 în maşini de 4 am ajuns acasă, cel puţin eu, acolo unde nici nu credeam că e aşa bine chiar dacă ştiu proverbul ăla de multă vreme. Ziua s-a terminat treptat şi sigur urmând etapele ţuică, bere, bere, vin, vin, vin, vin, vin… şi data viitoare-n tură.

A consemnat,

Vlad S.

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to toolbar