Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Activitati CPNT
15
bp-legacy,archive,paged,category,category-activitati-cpnt,category-15,admin-bar,no-customize-support,paged-32,category-paged-32,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

E toamna…final de sezon pentru majoritatea competitiilor sportive. In doua-trei saptamani se vor incheia toate, predand stafeta catre traditionalele intreceri hivernale.

A fost un an in care chiar daca rezultatele nu le-au depasit pe cele din 2008, am reusit sa inchegam o echipa de podium pt FRTE si sa atragem cat mai multi membrii catre competitie si performanta.

Echipa

 

Dupa o prestatie bunicica la trofeul Caraiman a echipei noastre de incepatori unde s-au clasat pe locul 4 la un punct de podium...am hotarat impreuna cu noul capitan al  CPNTului in concursurile de federatie (Balan) sa schimbam obiectivul impus la inceput de an (clasarea in primele 5 echipaje) si sa castigam urmatorul trofeu.

Nu s-a mai intamplat de ani buni ca CPNT-ul sa castige trofee, asa ca ne-am dorit ca pe final de an competitional sa spargem gheata.

Totul a inceput cu vreo 10 zile inainte de competitie cand impreuna cu Balan am intrat in „febra” concursului. Astfel primul pas a fost alegerea oamenilor pentru prima echipa si stabilirea sarcinilor. Misiunea era simpla: castigarea Trofeului Carpatia.

M-a impresionat inca o data implicarea si seriozitatea celor alesi sa reprezinte CPNT Brasov. Ciri mic si Dani (Copilutzu) au bagat in continuu numa stanca si panou ca sa apere locul intai castigat la Caraiman; Balan si Teo mica alergari pe „Sportiv” pana la epuizare. Sarcina mea, cel de-al cincilea membru al echipei a fost cea mai usoara...sustinerea moralului.

Participanti: Oana, Cornel, Balan si Andrei
Traseu: Predeal – Poiana Izvoarelor – Pichetul Rosu – La Prepeleac – Vf. Bucsoiu – Vf. 
Omu – Vf. Gutanu – Vf. Batrana – Vf. Strungile Mari – Saua Strunga – Cabana 
Padina – Saua Laptici – Cabana Piatra Arsa – Jepi Mari – Busteni 
Plecare: cu personalul de 8:09 din gara Brasov

Si s-a intamplat ca vineri dimineata am pornit impreuna cu Andrei, Cornel si Balan in Bucegi intr-o tura ce viza parcurgerea unei portiuni din traseul de Marathon 7500 ce urma sa-l organizam in perioada 16-19 iulie.

  Ideea acestei ascensiuni s-a copt in capul unui prieten, Chitanu (Chitulescu Bogdan), el mi-a propus-o in ianuarie la o tura prin Bucegi.
   
  Am stabilit atunci ca mergem, perioada aproximativa, am mai hotarat ca o sa facem impreuna un nr cat mai mare de ture de antrenament, plus antrenament individual cat mai mult.

  Acu, ture impreuna am mai facut trei si antrenament individual (alergat) eu nu am reusit de loc, sunt prea lenes, am iesit in schimb la catarat destul de mult, spre deosebire Chitanu a perseverat in alergare , pana intracolo incat la un moment dat , din cauza faptului ca il dureau genunchii, alerga pe varfuri (sa nu dea socuri in genunchi).
  
  Am stabilit data plecarii in 08.06.2009, asa ca in ziua respective am taiat-o, noi doi impreuna cu doi prieteni Fratila Lucian (Luci) si Clinciu Sebastian (Sebi), care au hotarat (in ultimul moment) ca vin si ei cu schiurile sa urce pe Monte Rossa.
  
  Drumul a fost:Brasov-Arad-Ungaria-Austria-Germania-Elvetia, majoritatea distantei am parcurs-o pe autostrada, in Elvetia ne-am decis sa luam o alta ruta decat cea clasica prin Zurich, prin regiunea Sylvreta. Aici ne-am ratacit de mai multe ori, oamenii astia nu au indicatoare rutiere si alea care sunt sunt debusolante. Oricum, am facut in ziua aia cel putin 50 de transfagarasene, am ramas cu impresia ca elvetia nu are un metru liniar de asfalt plat, si toate drumurile erau exact transfagarasene sau mai abrupte.
…octombrie 2008…inca nu mi-am revenit dupa abandonul din CA-Piatra Craiuluiz. Aveam o echipa competitiva si totusi inevitabilul s-a produs …a trebuit sa ne recunoastem invinsi.

 Macinat de ganduri si strategii am inceput sa gandesc urmatoarea editie, iar primul lucru a fost sa gasesc echipa cu care sa atac Carpathianul. As zice ca e usor sa-ti faci o echipa si sa termini, insa nu mai pot sa concurez cu ideea „doar sa termin”, trebuie sa fiu acolo la bataie, nu ma mai pot multumi cu putin. 

 Primul compromis a fost inscrierea la amatori, la tura scurta (mult mai usor) unde conurenta avea sa fie dupa parerea mea mult mai mica.

 In decursul urmatoarelor luni aveam sa construiesc echipa ce trebuia sa reprezinte CPNT Brasov la Carpathian Adventure. Mi-a fost mult mai greu decat in ceilalti ani, deoarece lumea s-a concentrat pe alte competitii, astfel ca am alcatuit o echipa inedita (putini ne-ar fi dat sanse sa terminam...mai ales ca CPNT 2 anul trecut a avut o echipa super buna la amatori). Balan „o adevarata forta a naturii”, Gabi Munteanu „o surpriza placuta la concursuri pt noi mai ales la mountainbike” si Cosmina „micuta bataioasa de la Truly” aveau sa fie coechipierii mei la aceasta editie.

 Am plecat miercuri 12 august cu personalul de Sibiu catre tabara de baza din Cisnadie unde era tabara de baza si unde trebuia sa ne intanim cu Cosmina pe care colegii mei nu o cunosteau si cu care nu mai fusesem niciodata intr-o tura montana. Multi ar fi zis ca m-am hazardat cand am ales-o pe ea, dar am monitorizat-o la majoritatea competitiilor din ultimii doi ani.
 Am plecat in Delta la trofeul Albatros cuprinsi de emotie si cu ganduri mari ca sa aparam performanta de anul trecut cand am ratat trofeul pt cateva puncticele.

 Am plecat 11 din Brasov, o gasca tanara cu multi debutanti la astfel de competitii. Dupa un drum lung si o noapte pe plaja din Tulcea am reusit sa ajungem in tabara de concurs pe insula de la km 54, unde ne-am intregit cu restul echipei…asa ca ne-am prezentat la start 16.

 Cam putini dupa parerea mea…mai ales ca o parte din CPNT au luat drumul direct catre plaja de la Sf.Gheorghe…nici mai mult nici mai putin decat 33 de voinicei. Pe buna dreptate aceasta scindare, federatia nemaiincantand pe multa lume.

 Prima proba a fost cea de slide care s-a lungit foarte mult mai ales ca s-a inceput cu restanta de la Padina. Slidurile din concurs au inceput tarziu asa ca multa lume era déjà adormita. Vizionez acum clasamentele pentru a vedea prestatia noastra pt ca pe durata concursului (chiar si la final) nu am stiut ce locuri am ocupat la probe. Penultimul loc, depasindu-i pe cei de la Carpatic Bucuresti…nu pot spune ca slidu a fost unul de mare valoare insa pozitiile sunt normale mai ales ca din cauza unor probleme tehnice noua ne-a sarit slidu la jumate( oare de ce?!) iar celor de la Carpatic nu le-a intrat muzica de la inceput.