Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Activitati CPNT
15
bp-legacy,archive,paged,category,category-activitati-cpnt,category-15,admin-bar,no-customize-support,paged-42,category-paged-42,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Activitati CPNT

ImageInca de la inceput incep sa ma gandesc daca va fi faina tura si daca va veni cineva, find prima tura organizata de mine. No bun, stau in gara de pe la 5:55 si astept lumea sa apara. Se face 6:05 si nimeni. Deja incepeam sa ma gandesc daca sa plec singur spre Zarnesiti sau sa ma intorc acasa sa dorm, trenul plecand la 6:12. Stand pe ganduri apare Timea grabita si fugim repede sa prindem trenul. Ajunsi in Zarnesti incepem a merge spre Botorog pentru a ajunge cat mai repede in Poiana Zanoaga. Pe drum observam ca intram intr-o ceata foarte deasa care reduce vizibilitatea foarte mult. Deja imi spuneam in sine “Ce tura naspa o sa iasa”. Perseverand ajungem in vf Piatra Mica (1816) unde odata se vedea Zarnestiul si imprejurimile. Acuma nici varful Cruci nu se vedea bine. Timea fiind dezamagita deoarece pt ea este prima data cand a ajuns aici si era curioasa de peisaj.

Stam putin si ne tragem sufletul deoarece am ajuns in vf in jurul orei 10:00. Coboram pana in Saua Crapaturi unde suprinzator iesim din ceata. Stam putin, scoatem pioletul si incepem sa mergem spre Turnuri. Nici bine nu plecam ca ceata iar se napusteste asupara noasta. Urcarea se face usor fiind putina gheata, iar lanturile sunt foarte de ajutor. Aproximativ la 100m de vf Turnul (1923) reusim sa iesim peste platoul de nori unde soarele se face subit remarcat datorita razelor lui cade. Aici simtim nevoia sa petrecem mai mult timp si sa privim peisajul incredibil.

 

Bucegi, Creasta Costila Galbinele
10.02.2008
Participanti: Sendre Marius, Dumitrache Vlad

ImageDuminica dimineta ne-am intalnit in Gara de fapt pe peron eu (Vlad) si Smendre care era sa piarda trenu, ajungand pe peron in fuga cu 10 secunde inainte sa plece trenu, cu aproape 20 de kg de echipament in spate care urma sa il inpartim. Vremea era destul de urata de dimineata chiar fulguind putin.

Ajungem la 07.40 in Busteni de unde incepem sa urcam spre refugiu Costila pe vechiul marcaj de Valea Alba unde la un momentdat am facut dreapta spre refugiu Costila. La refugiu am ajuns la 9.30 unde am mancat bine inainte sa ne echipam si sa pornim pe treseu. Vremea nu mai era asa inchisa si ne-am decis sa facem muchia Costila Galbinele. Nu am nimerit din prima muchia principala facand 2 lungimi de coarda pe o bucata de muchie secundara pana la intrarea propriuzisa in traseu.

ImageCele mai fermecătoare bijuterii pe care natura ni le-a oferit în dar sînt florile. Dintre toate acestea, narcisele ocupă un loc deosebit în admirabilul peisaj al frumoasei noastre ţări. Din luna mai şi pînă în iunie, aceste flori acoperă imense poieni şi rarişti cu minunate covoare albe smălţate de verdele ierbii, care devin principale puncte de atracţie pentru iubitorii de frumuseţe şi inedit. Narcisa de cîmp (Narcissus stellaris) este de origine mediteraneană şi se deosebeşte de narcisa de grădină (Narcissus poeticus) prin aceea că are frunzele mai înguste, floricele mai mici şi guleraşul scurt, de culoare gălbuie, tivit cu un fir roşu.

Popular, narcisele sînt denumite caprine, coprine, ghiocei de munte, cocorite, zarnacade, ruşculiţe etc, în raport de regiunea respectivă.

"Tabara de Vara"este cel mai amplu proiect al clubului nostru. Prin aceasta actiune de voluntariat se urmareste refacerea marcajelor, mijloacelor de orientare, a potecilor si adaposturilor turistice, precum si igienizare in masivele muntoase unde se desfasoara aceste tabere.

 

Am incercat sa fac o retrospectiva a celor aproape 35 de ani care au trecut...

 

Chiar daca eram hotarat sa merg in alta parte weekendul acesta, la indrumarea unor buni prieteni de la club am decis ca merit o tura mai soft, mai ales ca varful Tamasului este un spectaculos punct de belvedere.

ImageIl mai atinsesem acum vreo 7-8 ani, intr-o tura fulger de strabatere a crestei Iezerului si a Fagarasului cu plecare din Plaiu Foii si nu mai tineam minte foarte multe, doar ca a fost o galma pe care am trecut-o ca sa ajungem la baza Iezerului.

Dimineata...ros de ganduri ca iar o sa fie o tura in doi din cauza sesiunii care ii tine pe multi muntzomani acasa, am fost placut surprins ca ne-am strans 5 oamenii dornici de o iesire in natura.

Personalul de Zarnesti, in ton cu anotimpul de afara...ne-a conservat pana in statia finala...ca nu cumva comfortul caldurii sa ne intoarca din drum. Si cum dupa un lucru rau nu vine niciodata altul bun, am batut cei 12 km pana in Plaiul Foii pe jos (de parca ar fi fost prima oara cand il parcurgeam pe jos). Cu capetele plecate din cauza vantului rece al diminetzii dar si din cauza ghinionului ca nu trecea nici o masina sa ne duca mai repede...am ajuns la cabana Plaiul Foii cu gandul la un ceai cald si la un sandvis.

Cabana Plaiul Foii si-a pierdut demult renumele de cabana...fiind mai degraba o pensiune unde muntzomanii „bautori de ceai” nu prea isi mai au locul.

Skip to toolbar