Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Activitati CPNT
15
bp-legacy,archive,paged,category,category-activitati-cpnt,category-15,admin-bar,no-customize-support,paged-42,category-paged-42,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

E noapte...suntem in masina cu Stef, ne intoarcem dupa lira de la Olanesti. Mai e de mers pana in Brasov si maine (luni) tre sa plecam in tabara din Fagaras. Suntem nedormiti de vineri, cu gandul la bagajele nefacute...Ne salutam tacuti si pornim fiecare spre barlogul lui pe care nu aveam sa-l mai vedem in urmatoarea saptamana.


Image...4.40 dimineatza, ma trezesc, pornesc calculatorul...pun niste folk sa imi revin dupa o noapte jumate nedormita. Ma uit la rucsac...e aproape gol, un sac de dormit si trei tricouri, insa am fost avertizati sa ne lasam spatiu pentru mancare.
Cu pasi grabiti ajung in gara. Fetze vesele, rucsaci si o gramada de mancare...doar ne astepta o tabara de o saptamana. Impartim echipamentu de cocotz, mancarea, trusa medicala si ne suim in personalul de Sibiu, intampinati de „mirosuri grele”...insa nik nu poate sa ne stearga zambetele de pe fatza.


Suntem 10: Ioana Bejan, Andrei, Nicu, Oana, Teo, Pupaza, Luci, Hea, Daniela si Cornel.
Dupa un drum tumultos, ajungem in mica gara Ucea de unde ne astepta cale lunga pana la Cabana Turnuri din masivul Fagaras.

In data de 3 feb. 2008 , Ioana pisi, Dan Dinu, Vio, Andreea pupaza, Manu si Sorin am pornit sa facem o tura “light” pe valea Gaura. Pe mine m-a anuntat Sorin abia pe la 10 seara ca a doua zi la 7 plecam prin urmare era prea tarziu sa mai chem si pe altcineva in tura.

ImageAm plecat cu doua masini prin Simon dar pe la jumatatea forestierului masina lui Sorin s-a blocat in zapada. L-am ajutat sa o scoata si a luat-o inainte, dar cand sa pornim dupa ei ramasesem noi blocati in zapada cu MatizulSmile. Dupa ce ne-am chinuit cu lopeti, lanturi, si impins am reusit sa scoatem masina dar am dus-o la intrarea drumului forestier pt a evita alte surprize.

Ne-am propus sa mergem pana la cascada Moara Dracului, dar sincera sa fiu eu si Pupaza speram totusi sa urcam ceva mai sus. Doar ca abia la capatul drumului forestier am realizat de ce nu putem urca mai sus: zapada care trecea de brau. Eu am plecat in frunte cu gandul sa bat urme cand am disparut cu totul in zapada care ma acoperea. Asa am inceput sa batem urme cu randul pt ca era foarte obositor (multumin in special baietilor). Cu toate acestea vremea era frumoasa si afara era destul de cald (daca nu te opreai din mers).

ImageInca de la inceput incep sa ma gandesc daca va fi faina tura si daca va veni cineva, find prima tura organizata de mine. No bun, stau in gara de pe la 5:55 si astept lumea sa apara. Se face 6:05 si nimeni. Deja incepeam sa ma gandesc daca sa plec singur spre Zarnesiti sau sa ma intorc acasa sa dorm, trenul plecand la 6:12. Stand pe ganduri apare Timea grabita si fugim repede sa prindem trenul. Ajunsi in Zarnesti incepem a merge spre Botorog pentru a ajunge cat mai repede in Poiana Zanoaga. Pe drum observam ca intram intr-o ceata foarte deasa care reduce vizibilitatea foarte mult. Deja imi spuneam in sine “Ce tura naspa o sa iasa”. Perseverand ajungem in vf Piatra Mica (1816) unde odata se vedea Zarnestiul si imprejurimile. Acuma nici varful Cruci nu se vedea bine. Timea fiind dezamagita deoarece pt ea este prima data cand a ajuns aici si era curioasa de peisaj.

Stam putin si ne tragem sufletul deoarece am ajuns in vf in jurul orei 10:00. Coboram pana in Saua Crapaturi unde suprinzator iesim din ceata. Stam putin, scoatem pioletul si incepem sa mergem spre Turnuri. Nici bine nu plecam ca ceata iar se napusteste asupara noasta. Urcarea se face usor fiind putina gheata, iar lanturile sunt foarte de ajutor. Aproximativ la 100m de vf Turnul (1923) reusim sa iesim peste platoul de nori unde soarele se face subit remarcat datorita razelor lui cade. Aici simtim nevoia sa petrecem mai mult timp si sa privim peisajul incredibil.

 

Bucegi, Creasta Costila Galbinele
10.02.2008
Participanti: Sendre Marius, Dumitrache Vlad

ImageDuminica dimineta ne-am intalnit in Gara de fapt pe peron eu (Vlad) si Smendre care era sa piarda trenu, ajungand pe peron in fuga cu 10 secunde inainte sa plece trenu, cu aproape 20 de kg de echipament in spate care urma sa il inpartim. Vremea era destul de urata de dimineata chiar fulguind putin.

Ajungem la 07.40 in Busteni de unde incepem sa urcam spre refugiu Costila pe vechiul marcaj de Valea Alba unde la un momentdat am facut dreapta spre refugiu Costila. La refugiu am ajuns la 9.30 unde am mancat bine inainte sa ne echipam si sa pornim pe treseu. Vremea nu mai era asa inchisa si ne-am decis sa facem muchia Costila Galbinele. Nu am nimerit din prima muchia principala facand 2 lungimi de coarda pe o bucata de muchie secundara pana la intrarea propriuzisa in traseu.