-
Marea Adriatica …nu are fund
-
Stancile Cameleon
-
Din minunatiile adancurilor subpamantene
-
Din tainele unor lacuri
-
Denumiri romanesti in alte continente
-
Cea mai veche harta a tarii noastre
MAREA ADRIATICA NU ARE FUND
Recent, o serie de cercetari efectuate in bazinul Marii Adriatice au pus pe oamenii de stiinta respectivi intr-o mare deruta. Fara indoiala, nimeni nu ar putea crede ca exista o mare fara fund. Acest lucru nu este posibil.
Ca urmare a cecetarilor intreprinse a fost gasita insa, in Marea Adriatica, o groapa uriasa, care, fiind cercetata la randul ei, a dus la descoprirea unor fenomene cu totul ciudate.
Urmarita timp indelungat, s-a constatat ca in aceasta uriasa deschidere abisala de pe fundul marii dispar zilnic circa 30.000 de tone de apa. Cercetatorii au turnat, in repetate randuri, in apropierea acestei gropi, mari cantitati de vopsea, care, in mod firesc, ar fi trebuit sa reapare undeva, mai aproape sau mai departe, in raurile sau lacurile din insulele sau de pe tarmurile marii. Dar apa colorata de vopseaua turnata de cercetatori nu a reaparut nicaieri.
Au fost aruncate in dreptul acestei gropi si mari cantitati de material plastic, dar si acestea au disparut fara urma. S-a presupus ca vopseaua, cat si bucatile de material plastic au fost absorbite de groapa. Pana in prezent nu s-a ajuns la nici o concluzie, ramanand doar parerea ca pe fundul Marii Adriatice se gaseste o groapa abisala uluitor de adanca.
STANCILE CAMELEON
Dintre continentele pamantului, Australia este cel mai mic si mai raslet de celelalte continente. Un cataclism geologic, care s-a petrecut in urma cu mai multe ere geologice, a despartit acest continent de celelalte. Ramanand timp indelungat izolata si nevizitata de oamenii de pe celelalte continente, aceasta uriasa insula a pastrat pe intinsul ei un gen de vegetatie si o lume animala cu totul aparte. Eucaliptii inalti de cate 150 de metri, arborii singuratici din stepe, care pe timp ploios isi umfla trunchiul ca niste damigene, pentru a putea rezista secetei indelungate, cangurul, ornitorincul, cainele dingo, care nu latra niciodata sunt numai o parte din curiozitatile care se intalnesc pe acest continent.
Dar din nenumaratele curiozitati naturale pe care le intalnim in Australia, cel mai ciudat fenomen il constituie asa numitele "stanci cameleon", care, de dimineata, de la rasaritul soarelui, si pana seara, cand soarele apune, isi schimba culoarea de mai multe ori.
Aceste stanci, cu peretii inalti de circa 350 de metri, au facut parte din masivul muntilor Mac Donnell, dar in prezent, datorita erodarii, au cazut izolate in mijlocul unei monotone campii. Ele se gasesc in centrul continentului, in apropierea orasului Alice Springs.
Ciudatul fenomen incepe in clipa in care stralucitorul astru atinge linia orizontului rasaritean. In aceasta faza, timp de cateva ore, meterezele de piatra netede si drepte sunt parca incendiate, capatand o culoare roz-violaceu placuta si odihnitoare.
Pe masura ce soarele urca pe bolta cereasca, stancile iau o culoare de un albastru intens, dupa care trec la un galben fermecator. De indata ce soarele incepe sa coboare spre asfintit, stancile Ayers devin rosii-purpurii, ca niste uriase blocuri de jaratic, stand parca gata sa aprinda totul in jur. Involuntar, turistii aflati in apropiere au senzatia unei calduri puternice si simt parca nevoia de a se trage inapoi.
Cu putin inainte de asfintitul soarelui tainicele stanci trec de la rosul palpaitor la culoarea carmin intens portocalie, pe care o pastreaza pana se pierd in umbra noptii.
Cine are fericirea sa priveasca acest grandios fenomen natural se convinge o data mai mult ca natura este cel mai neintrecut maestru. Dupa cum spun turistii si oamenii de stiinta, el poate fi considerat ca "a opta minune a lumii".
Din punct de vedere stiintific, totul este, de fapt, un efect al difractiei luminii, datorita structurii si compozitiei chimice a rocilor, precum si curentilor provocati de solul incins de soare.
DIN MINUNATIILE ADANCURILOR SUBPAMANTENE
Pesterile, cavernele si grotele au constituit primele adaposturi ale stramosilor nostri. In aceste locuinte naturale, in care primii oameni si-au petrecut viata mii de ani, ei au lasat urme deosebit de interesante, care uimesc pe descoperitorii si vizitatorii de astazi. De asemenea, in cele mai multe pesteri, natura si-a lasat si ea minunatele amprente, pe care nici cei mai iscusiti artisti nu le pot egala.
In randurile de fata prezentam numai cateva din aceste curiozitati descoperite recent intr-o serie de pesteri.
Intr-o pestera din Perigord (Dordogne – Franta) a fost descoperit un stravechi "muzeu" de pictura. Pe peretii acestei pesteri stramosii nostri au executat acum aproximativ 40.000 de ani 61 de desene, reprezentand animale care traiau in apropierea lor in acele timpuri, de exemplu, mamuti, bizoni, cai, rinoceri si altele. Desenele dovedesc o deosebita indemanare, iar culorile folosite, care au rezistat attea zeci de milenii, sunt marturii despre o tehnica destul de avansata.
Un grup de tineri alpinisti si cercetatori stiintifici din Bulgaria au descoperit in muntii Rodopi, in apropierea localitatii Velingrad o pestera de o frumusete nemaiintalnita. Avand cu ei echipamentul necesar si barci pneumatice, cei cinci tineri au parcurs pe un rau subteran mai mult de 1300 de metrii si au ajuns intr-o serie de sali, cu admirabile formatiuni carstice, cu perle de pestera si cu patru lacuri.
In muntii Gara-Taz (R.S.S. Kazaha), intr-o pestera care se afla la 160 de metrii adancime, a fost gasita o neobisnuita padurice de brazi. Pestera are o inaltime de 70 de metrii. Curios este faptul ca in aceasta padurice traiesc si numeroase pasari, printre care si prumbei cu un splendid penaj albastru. Pe langa acestea mai exista multe alte minunatii ale adancurilor subpamantene.
DIN TAINELE UNOR LACURI
La munte sau la campie, in plina zi sau sub clar de luna, lacurile au constituit intotdeauna si pretutindeni puncte de atractie pentru turisti si izvoare de inspiratie pentru poeti. Acestia le-au cantat, in toate timpurile si in toate limbile, frumusetea, legendele si tainele.
La munte sau la campie, in plina zi sau sub clar de luna, lacurile au constituit intotdeauna si pretutindeni puncte de atractie pentru turisti si izvoare de inspiratie pentru poeti. Acestia le-au cantat, in toate timpurile si in toate limbile, frumusetea, legendele si tainele.
De exemplu, pe insula Kildim din nordul Uniunii Sovietice, se afla un lac neobisnuit. El este alcatuit din 5 straturi de apa: apa dulce, apa putin sarata, apa sarata, apa de culoare rosie si apa saturata cu hidrogen sulfurat. Corespunzator fiecarui strat de apa, in acest lac traiesc cele mai felurite vietati: pesti de apa dulce, meduze, crustacee, pesti marini pitici, stele de mare etc.
Langa oraselul algerian Sidi-Bel-Abbes exista un lac a carui apa poate fi folosita la scris ca oricare cerneala. Calitatea atat de neobisnuita a apei din acest lac este asigurata de cele doua rauri care se varsa in el, unul bogat in saruri de fier, iar celalalt continand produse de putrefactie vegetala. Din amestecul acestor ape rezulta o solutie care indeplineste toate calitatile cernelei, fiind destul de buna pentu scris in conditii normale. Scrisul cu aceasta cerneala nu pateaza, nu se sterge si este foarte vizibil.
In tara noastra, in judetul Sibiu, exista un "lac in straturi" care are adancimea constanta de 34,5 m.
El se gaseste in partea de est a parcului din apropierea bailor de la Ocna Sibiului. Pe vremuri, aici a fost o ocna de sare care s-a prabusit. Lacul constituie o curiozitate geografica pentu faptul ca apa ii ste dispusa in trei straturi bine conturate. La suprafata apa este dulce, dupa care urmeaza un strat putin sarat, pentru ca de la 4 metri in jos apa sa aiba o concentratie foarte puternica de sare. Un fenomen aproape unic il constituie si temperatura apei din acest lac. De la suprafata si pana la circa 2 metri adancime, temperatura apei, in timpul verii, este de 20°-40°C, iar de la aceasta adancime in jos temperatura scade treptat.
DENUMIRI ROMANESTI IN ALTE CONTINENTE
In insula Tara de Foc, situata in partea de sud a Americii de Sud, despartita de continent prin stramtoarea Magellan, se intalnesc o serie de denumiri romanesti, cum sunt : capul Sinaia, raul Rosetti, raul Ureche, s.a.m.d. Ele au fost date de exploratorul roman Iulius Popper, care a ajuns si prin aceste locuri.
Denumirile respective sunt trecute cu exactitate pe hartile lumii si vorbesc generatiilor de astazi despre munca neobosita si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada o serie de oameni de stiinta romani, care au participat la explorarile din sudul planetei noastre, ajungand si in Tara de Foc.
Denumirile romanesti se intalnesc si in Africa de est, in special in Somalia, date de Dimitrie si Nicolae Ghica – Comanesti, cu ocazia calatoriei efectuate de el in anii 1895-1896.
CEA MAI VECHE HARTA A TARII NOASTRE
Cea mai veche harta a tarii noastre are varsta de peste 400 de ani. Ea a fost lucrata la Brasov, in anul 1542, si este opera sasului Ioan Honterus, care a desenat-o, a gravat-o pe o placa de lemn si apoi a tiparit-o in atlasul sau personal denumit "Rudimenta Cosmographica".
Cea mai veche harta a tarii noastre are varsta de peste 400 de ani. Ea a fost lucrata la Brasov, in anul 1542, si este opera sasului Ioan Honterus, care a desenat-o, a gravat-o pe o placa de lemn si apoi a tiparit-o in atlasul sau personal denumit "Rudimenta Cosmographica".
Pe aceasta harta, tara noastra apare sub numele de "Dacia" si este marginita de Ungaria, Macedonia, Bonsa (Bosnia), Dalmatia, Thracia si Bulgaria.
Fata de timpul cand a fost intocmita, harta este destul de corecta si frumos executata. Tarile cuprinse in ea sunt reprezentate cu multa proportie si simetrie fata de marile din jur. Marea Neagra apare sub numele de "Pontus" si este plasata exact in partea de sud-est a Daciei.
Tara noastra apare impartita in trei principate: Valachia, Moldavia si Transylvania; numirile acestea sunt scrise cu litere mici, iar peste toate este scris cuvantul "Dacia", cu litere majuscule.
Cele mai multe denumiri de pe aceasta harta sunt scrise in limba latina, de exemplu : "Danubius" (Dunarea), "Alutes" (Oltul), "Pruth" (Prutul), "Theis" (Tisa) etc.
Printre localitati sunt mentionate: "Tergovisti", care, pe atunci, era capitala Tarii Romanesti, "Soszavia" (Suceava), capitala Moldovei, "Brayla" (Braila), "Bistricza" (Bistrita), "Varadinum" (Oradea), "Cibinium" (Sibiu) si "Croana" (Brasov).
Indiferent de calitatea grafica, prin continutul sau acesta harta constituie un document de mare importanta.