Recipientele pentru transportat lichidele, preparate sau nu, pot fi termo-izolante prin constructie (termosul de exemplu) sau ameliorate cu huse izolante din burete. Cea mai buna protectie o asigura termosul din sticla (care are un coeficient de transmisie termica extrem de redus) dar este foarte fragil. Elimininat din start. E înlocuit cu termosul din otel inox, incasabile prin definitie. Pierde totusi caldura, dar o husa din burete rezolva problema. O asemenea husa pastreaza lichidele calde timp de 2-3 ore, cele reci 4-6 (valori aproximative). Recipientul cel mai extraordinar pentru transportat lichidele se numeste Platypus, care se prezinta sub forma unui buzunar de plastic suplu si indestructibil care se adapteaza oriunde în rucsac. Buteliile Nalgen (din polycarbonat rezistent de la – 135 la +135° C) au o deschidere de mare diametru, ceea ce reduce considerabil riscul de înghet al lichidului salvator. O husa izolanta nu este de prisos.[Ca o solutie de compromis: se ia un PET, se inveleste cu 5-6 foite de aluminiu ce se vinde la rola in supermarket-uri (~70.000 lei rola de 100 m) si se fixeaza cu scotch, apoi se inveleste in hartie de ziar (Romania Libera sau National 🙂 ) ; se sigileaza tot cu scotch si la sfarsit se mai pune o foita de aluminiu. Avantaje: ieftin si usor. Dezavantaje: in zona dopului se pierde caldura, deci trebuie acoperit cumva, nu se pot baga lichide foarte fierbinti in sticla -> se topeste – Thomas].
Pentru a da foc resoului (dar nu cortului !), prima masura de precautie e cea privind rezervorul de combustibil (cartusul de gaz îndeosebi). De-a lungul drumului, resoul a fost scuturat de nenumarate ori, fapt ce are aceasta consecinta : gazul din cartus este cam agitat, si la aprindere se produce o impresionanta flacara violenta, galbena. Dupa care, devine albastra si mult mai calma. Iata de ce nu trebuie aprins nici macar sub absida. Acest pericol nu exista cu resourile care functioneaza cu alcool sau spirt lichid (sau solid). In ceea ce priveste resourile multi-carburant de tip MSR descris mai sus, va trimit la articolul publicat aici, Cu cortul, iarna, bine documentat în acest domeniu.
Chibriturile sunt cele mai eficace pentru aprinderea resoului, durata flacarii lasând suficient timp pentru numeroasele manipulari anexe. Exista chibrituri zise de furtuna care rezista la, aproape, orice adiere de vânt. Exista si brichete de furtuna, care prezinta aceleasi avantaje. Pentru a evita surprizele, neplacute, scoate un chibrit, închide cutia, dar sub nici un pretext nu o pune în zapada (sau pe jos) ! Eventual protejeaza chibriturile contra umezeli plonjândule în ceara sau parafina lichida. O cutie de film foto este perfecta pentru conservarea lor la adapost de umezeala! (cei cu aparate digitale se descurca cum pot…) [De asemenea se pot pune si brichetele in astfel de cutii si asa sunteti siguri ca nu aveti surprize. Mai bine sa luati 2 seturi de aprinzatoare decat unul, ca daca se uda sau il rataciti…adio masa calda – Thomas]
Cutitul, de neînlocuit, poate sa fie simplu, precum acest traditional Opinel din Savoia (lama inox si inel anti-închidere accidentala), sau de tip swiss army, precum acest Victorinoxcu altimetru incorporat dar si multe
Alte scule utile în situatii delicate: Un fierestrau de buzunar de tip fir, pliant sau chiar lant de drujba îsi are locul alaturi de cutit. Daca esti mare amator de foc de tabara, nu uita toporisca !(Asta nu inseamna sa te apuci sa defrisezi un hectar de padure. In nici un caz. Munceste si strange lemnele uscate produse de padure, nu fii tu o uscatura sa distrugi – Thomas)
De-a valma, mai putem vorbi despre toate aceste maruntisuri fara de care viata pe munte ar fi incompleta. De exemplu tacâmurile. Daca te tine buzunarul, un setfurculita/lingura din titan, 31g, se face uitat în rucsac. Pretul nu! Aceste ustensile separate sunt totusi mai practice decât setul design elvetian de la Sigg. In ceea ce ma priveste, nu scot niciodata furculita la plimbare. Prefer sa manânc cu lingura! (Sau lingura de lemn de la bunica….mmmmmm – Thomas)
Cana este si ea indispesabila. Daca esti un adept al minimalismului, o cana plianta din plastic e perfecta pentru tine. Iarna însa, o cana – termos, eventual cu capac, mi se pare mult mai adaptata conditiilor vitrege, chiar daca nu-ti poti încazli mâinile pe ea !
In categoria maruntisurilor mai intra si aceste adaptatoare care transforma cutia de film într-o solnita de înalta clasa (pacat pentru adeptii digitalelor !). Totusi, pentru mine, iata cel mai extraordinar maruntis demn de rucsacul tau. Aceste tuburi din plastic, reutilizabile, pot transporta tot soiul de semi-lichide, de la maioneza pâna la miere, fara a uita cele mai elaborate sosuri preparate de mama-soacra! (Cine are, cine nu… se multumeste cu ce are – Thomas) Ai certitudinea ca ambalajele nu se sparg printre boarfele tale !
Pe timp de iarna, exista o incompatibilitate între apa si frig: primei nu-i place de al doilea! Evidenta se aplica si la bucatele deja preparate, deci continând apa. Daca problema poate fi rezolvata extrem de usor pentru bauturi (ceai, cafea, vin sau Champagne pentru momentele deosebite in cort sau pe vârf) conservându-le în recipienti izolati (termos metalic sau bidoane cu husa de burete), cu mâncarea este ceva mai complicat. Trebuie sa le pitesti printre boarfele din rucsac, departe de frig. Inconvenientul hranei preparate se numeste ambalaj, plastic sau metalic, pe care trebuie sa-l duci la lada de gunoi, când ajung acasa (pentru ca bineînteles, esti bine crescut si respectuos de pastrarea curateniei oriunde te duci).
