Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Ganduri ecologice
92
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-92,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Ganduri ecologice

Ganduri ecologice

  Când se face seara târziu si când ne întoarcem de pe drumurile aproape interminabile pe care ni le inventam cu o tenacitate uimitoare, exista probabil nenumarate lucruri la care visam, miraje în care ne afundam si nostalgii care ne înconjoara. Orasul din care ne întoarcem este o citadela si un univers al tehnologiilor, în care se cladesc masini si fabrici, unde se toarna ciment peste spatiile verzi si asfalt peste pamânturi, unde se acopera pârtiile de zapada cu materiale plastice, cerul albastru cu cupole gigantice si unde se înabuse culorile lunii cu lumina vaporilor de mercur.

  Ne întoarcem dintr-un univers al trepidatiei catre un infinit mai mic, univers al linistii noastre si al gândurilor noastre. Fireste ca am fi nedrepti daca ne-am plânge de atâtea minuni cu care ne asalteaza civilizatia si care ne fac sa ne simtim atât de mândrii si de aroganti… Si totusi noi oamenii suntem bogati fara sa vrem si adesea fara sa stim. Aceasta bogatie consta în lumea vie care ne-a generat si care ne înconjoara.
Prezenta muntilor de gunoaie arata însa ca legatura dintre viata si mediul ei a început sa se destrame, ca între relatiile dintre o specie si alta au aparut rupturi. În conditii de echilibru, în natura nu exista deseuri, rezidurile biologice ale unor specii fiind hrana pentru altele, stabilind astfel cicluri de-a lungul carora materia se recicleaza. În acest lant perfect, care a durat si s-a dezvoltat timp de milioane de ani, a intervenit omul, care prin aroganta si ignoranta sa, prin activitatile lui iresponsabile tinde sa distruga aceste echilibruri, transformându-le în fenomene liniare, la capatul carora apar produse artificiale, daunatoare, inestetice. Toate acestea nu fac decat sa ne lase un gust amar, care se accentueaza atunci cand vezi cat de inconstienti sunt unii oameni. In maretia muntelui, orice urma de gunoi aruncat la intamplare creaza in sufletul unui montaniard un gol imens ce nu se mai poate umple.
  A venit momentul ca omul sa învete sa pretuiasca ceea ce are, sa nu mai fie intolerant si sa nu mai traiasca dupa ideea ca atâta timp cât mai sunt ceva paduri, ceva ape nepoluate, ceva locuri frumoase sau munti unde sa ne refugiem în vacante, si mai ales atâta timp cât "nu ne cade tavanul în cap", problemele mediului nu ne preocupa, ele fiind doar lamentari si vorbe. Doua milioane de ani, de când exista omul pe acest pamânt, natura nu a trebuit protejata, dimpotriva, ea l-a ocrotit pe om punându-i totul la dispozitie. În tot acest timp natura nu a avut nevoie de protectie, s-a descurcat singura respectându-si legile, si regenerându-se nestingherita, acum însa a venit momentul ca noi, prin actiuni simple si banale sa o ajutam, pentru ca ea sa continue sa existe. De la aruncatul unei pungi în padure si pâna la doborârea unui arbore nu este decât un pas, un pas mic pe care nici unul dintre noi nu trebuie sa îl faca. Nu este nimic mai important si mai complex decât viata, a carei stiinta nu este îndeajuns studiata si stiuta de foarte multi dintre noi. Speram si ne asteptam ca generatiile viitoare sa manifeste mai putina ignoranta si nepasare fata de viata si mediul înconjurator. Noi putem astepta linistiti ca si pâna acum, problema este însa alta, Natura, ea mai poate astepta? Nu cred ca se cuvine sa ne lipsim de tezaurul acesta natural si sa uitam de frumuseti! Trebuie sa ne amintim ca exista un singur loc pe care noi toti, indiferent de cine si ce suntem, îl numim Acasa.
  Fiecare dintre noi trebuie sa uite pentru cateva clipe de egoismul cotidian, sa renunte putin la grijile de zi cu zi si sa se preocupe si de aceasta problema comuna. Pentru a avea o lume mai curata avem nevoie de ajutorul dumneavoastra; nu trebuie decat sa deveniti realisti, sa intelegeti importanta ecologiei si sa va indreptati un gand catre sanatatea locurilor pe care le iubim cu totii, sa priviti cu alti ochi sanatatea planetei. Bineinteles ca acestea sunt ganduri mari, imi veti spune, dar prin lucruri mici se creaza lucruri marete, daca fiecare dintre noi ar sti sa protejeze, sa pretuiasca, sa iubeasca, sa respecte Natura, nu ar mai exista problemele pe care noi vrem sa le combatem. De la o simpla idee, pe care noi o expunem, pana la o perfecta combatere a poluarii este un drum lung, chiar foarte lung am putea spune, dar asta nu trebuie sa ne descurajeze, nu trebuie sa ne faca sa dam inapoi, ci din contra, sa ne faca sa luptam mai departe cu gandul reusitei. Ce ne-am propus noi sa facem, este ceea ce ar trebui sa faca orice om, sa protejeze locul prin care trece, sa nu lase în urma lui urmele civilizatiei, este ca si cum ai arunca gunoaie în propria ta casa, ca si cum nu ti-ar pasa unde traiesti. Acest schimb de experienta, intre om si natura, va înseamna pentru cei care vor intelege un mod de a multumi muntelui pentru faptul ca este mereu îngaduitor si ne lasa sa îi calcam potecile, va însemna gândul de împacare atunci când faci un lucru bun, va fi începutul multor prietenii si startul unei noi experiente, aceea de a fi tu cel care sa îi dea muntelui satisfactie.

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to toolbar