Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Aniversare CPNT/Garofita Pietrei Craiului
94
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-94,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Aniversare CPNT/Garofita Pietrei Craiului

25 – 27 Noiembrie 2005 Garofita Pietrei Craiului

Am intrat in concediu pentru ceva zile … acasa stand nici o sansa de odihna. Abia am asteptat aceasta tura.
Dupa planuri si comploturi, vineri dimineatza la ora 3 sunt sus, manac ceva si plec spre Iulia sa o iau pentru a merge impreuna la gara. Mai intram in Rapid si mai cumparam ceva mancare si niste pungi fiindca echipamentul dat imprumut s-a intors fara sacul de plastic … si afara ploua de numa.
Odata ajunsi in gara un mic grup este deja aici. Recunosc pe Catalina intre lume, si pe altii pe care aveam sa ii cunosc mai bine in aceasta tura, desi ii stiam de pe la sedinta/e.

Ma tot uit dupa membrii ceva mai vechi si timpul trece si emotiile cresc. Sunt patit asa ca emotiile sunt justificate … acum nu vine si Corina ca sa stau linistit ca am om de baza cu care sa plec in tura. In cele din urma vine si Dan cu Ruxi, mai vine si
Steli cu Teo, Irina cu o prietena … ce mai … deja suntem ceva lume. Mergem in tren, aici mai apare si Smendre cu Lucii. Ar mai trebuii sa urce si de prin Bartolomeu si Rasnov … suntem multi ce mai. Desi vremea e naspa … totusi ne-am strans un grup. Si mai trebuie sa vin o sarja / doua sambata.
 
In Bartolomeu nu urca nimeni … Cristina a pierdut trenul. In Rasnov nu urca nimeni … Sorin a pierdut trenul. Cristina suna si Luci va ramane sa o astepte. Pe Sorin il sunam noi .. i-a stat ceasul … ia masina si vine … bine ca i-a stat ceasul 😀 … tare bine a picat masina aia.
 
Prin centru isi mai cumpara lumea una alta si ne indreptam spre Plaiul Foii. Pe drum e sticla totul … suntem nevoiti sa mergem tot pe langa drum … Facem cam doua treimi din drum pana cand apare Sorin cu masina … ii aduna pe cei mai din urma … apoi se mai intoarce dupa rucsaci la lume … asa ca ne mai scuteste de a cara pe acel drum care te face clar cu nervul … mai ales acum cu gheatza pe el [mi-a fost si teama sa scot aparatul de fotografiat pe asa gheatza].
 
La Plai punem de o masa ca a dat foametea in noi :D. Pe la 12.00 plecam din Plai spre Muchia Tamasului. Nu stiam cum este zapada pe Marele Grohotis asa ca s-a decis inca de miercuri sa nu riscam sa ne bagam cu oamenii fara a sti starea zapezii. Dupa ce ne lasam pacaliti de o harta de doi bani [pe care aparea drum forestier pana aproape de cabana] schimbam harta, ne intoarcem din drum pana la podul unde se deprind doua drumuri [triunghi albastru si rosu] spre Muchia Tamasului – > Curmatura Foii. Lasam in urma drumul ce duce la refugiul Spirlea si incepem urcursul spre Muchia Tamasului. Desi am zis sa se ia apa, se pare ca nu am fost destul de credibil asa ca pe parcurs stiu eu cel putin o persoana care a facut setea din plin 🙂
Urcus lin pentru cei mai umblati pe munti, urcus greu si foarte greu functie de om :). Am ramas sa inchid grupul asa ca a trebuit sa fiu rabdator cu oamenii si ritmul. Peisaje superbe se vad spre creasta si incep sa ma gandesc mai serios la o tura joi prin abrupt … caci se pare ca nu e inca pericol mare de avalansa … ne mai gandim …
 
Incetisor trecem pe la un izvor bine amenajat, ciudat pozitionat imediat sub muchie. Scapam de o problema – > setea. Se vad portiunile defrisate pe care le vedeam vara din traseele de abrupt. Nenorociti oameni … in lagar i-as baga cu toata economia mamii lor de piata. Trecem de bifurcatia unde parasim muchia Tamasului care urca pana in saua Tamasel. Continuam pe punct galben, trecem de stana apoi dupa cateva zeci de metrii marcajul se pierde din cauza defrisarilor. Se vede jos o vale cu drum forestier pe ea … deci e clara directia. Se pare ca aceasta ultima portiune a fost cea mai neplacuta pentru lume. Si gandul intoarcerii pe aceasta portiune nu incanta pe multi 🙂
 
In cele din urma ajungem cu totii jos la cabana. O cabana draguta, o cabana asa cum ar trebuii sa fie toate cele de munte … fara lux, lux care atrage tot felul de specimene. Suntem asteptati cu o oala de ceai, Dan se ocupa de treburile organizatorice in lipsa mea care am inchis grupul si am ajuns ceva mai tarziu. Fiind doar vreo 20 vom sta cu totii in camera mare.
In aceasta seara nu avem chitara asa ca probabil lumea se va culca mai repede si in liniste [ma aberez bineinteles … asa ceva nu exista :)]
 
Eu sunt cam obosit asa ca nu mai prea stau la povesti … ma urc sus la etaj si nu ma mai dau jos pana dimineata. Lumea se pune pe cantat asa ca nu se poate dormii asa repede … dar … na … e sarbatoare!
Noaptea pe ora 1 cred, apare si Sebi, Bejan, Irina si Stefi. Vine in cabana si Smendre si iar se lasa cu galagie. Ma rog … inghitim in sec si nu mentionam aici principiile bunului simnt, echilibrul dintre cerere si oferta … astea sunt chestii personale nu au ce cauta intr-o poveste 🙂
 
Dimineata ne trezim … sa dea naiba daca mai stiu la cat … dar ne punem pe mancare, apoi facem rucsacii si intr-un tarziu ne punem in miscare. Urcam spre Marele Grohotis pe cruce galbena. Drumul este frumos si relativ usor … zapada de vreo 30-40 cm numa buna de mers. Este prima data pentru mine in zona asta si trebuie sa recunosc ca e ceva deosebit. Dupa ce ani de zile am vazut totul din creasta … acum este ceva ciudat sa vad creasta de jos. Si de mult nu am mai vazut creasta acoperita cu zapada … mi-e dor sa intru in abrupt. Sper ca joi sa facem treaba asta!
 
Urcam pana aproape de intrarea in Braul Rosu, ne retragem intr-un loc ferit si luam cate un sandwich. De aici continuam drumul spre Cerdacul Stanciului. Intram in Pestera Stanciului … gasim poarta in continuare deschisa 🙁 … O parte dintre oameni intra in pestera, altii fac catzatrare pe tavan …
De aici urcam si spre Cerdac. Smendre si Bejan tin neaparat sa urce sus in Cerdac [personal nu pricep de ce … cand esti cu grup de 20 de oameni … ].
Admiram vreo 3 capre negre cocotate undeva deasupra Pesterii Stanciului [nu ma prea incanta unde stau … daca disloca un bolovan suntem tare expusi … dar sunt optimist ca stiu ele ce fac acolo – > manaca semninte si se uita la noi ca la cinema, ce sa faca altceva iarna 😀 ?].
De la Cerdac ne dam drumu direct spre padure pentru a prinde un fir de vale ce ne va scoate inapoi la cabana. Curios ca desi nici unul dintre noi nu e asa de inrait in ale orientarii toata tura asta a mers ca la carte … desi ne-am bagat cam pe langa trasee [vremea si configuratia terenului au ajutat foarte mult] si am colindat padurile de sub Marele Grohotis fara probleme.
Ajungem pe la 16.30 inapoi la cabana. Avem parte de un apus de soare superb … ii inteleg pe cei din Roamania Pitoreasca [RP] de ce le place aici, sunt invidios pe ei … adica mi se pare ceva super pretios … sa ai un loc in Crai … nu in Bucegi, Fagarasi si alti munti … in Crai … asta e esential.
Inapoi la cabana, incep sa mai apara si altii. Negru cu Nae si Razvan [lenesul, care nu s-a trezit vineri la 6 – > se pare ca oamenii au o problema cu trenul de 6] impreuna cu Oana [cu chitara :D], Copilutul si Carmen. Mai tarziu mai apare Gogu cu Ciri …. si nu mai stiu care si pe unde a venit. Esential e ca am fost multi. Vineri cred ca am fost vreo 5-6 oameni mai vechi in club si restul oameni noi [lucru bun], apoi balanta s-a mai echilibrat.
In sfarsit canta si chitara, dar cam apatic si pitit pe undeva prin camera … unii mai stam pe la masa, mai mancam una alta [am pus mana de la mana si am tras o supa super faina] apoi … din nou sus la etaj … ca acolo nu e pericol de haos cum e jos … stia Dan de ce se pune sus … 
Ne sfatuim si decidem sa dam trezirea la 8. Iarasi nu e pe placul multor .. ce pensionari sunt unii. Eu la 8 as fi plecat. Dar daca unii la ora 3-4 dimineatza inca se abereaza in discutii … ce sa le faci?
 
La ora 8.20 ne ridicam si incepe lumea sa se trezeasca. Ne punem repede la masa sa papam ceva … ca aici e mereu batalia cea mare pt locuri. Apoi repede facem rucsacii si ii scoatem pe rand afara sa mai eliberam locul. Dureaza pana e gata lumea. Deabia pe la 11 si ceva suntem gata sa plecam.
Gogu cu Ciri si Lucii au mancarici in fund … si trebuie sa mearga pe alta cale … doar no sa mearga cu plebea. Naspa de ei ca adevaratii smecheri au plecat si mai de dimineatza … se grabeau tare. Dar noi sa fim sanatosi. Ca de viteji e plina lumea!
Ne luam ramas bun de la cabanier, ramanem cu o impresie buna si clar aceasta tura va devenii o traditie … sper sa nu ne faca cei din RP o surpriza si sa piarda cabana … ca ma supar tare pe ei! Pare ultima cabana cu adevarat cabana … adica fara luxuri, primitoare … unde am mai primit noi .. nu o ceasca … o oala cu ceai? si pretul a fost … dupa cum zicea si Dan … mai ieftin ca acasa :))
Mergem din nou pe cruce galbena pana la intersectia cu triunghi rosu. Se decide la varf sa nu mai urcam pe Marele Grohotis si sa ne indreptam spre Saua Tamasel prin padurile de sub Marele Grohotis. Cam aiurea pentru mine care am legat sus pe rucsac chitara. Dar totusi locurile sunt minunate …
 
Ajungem in Saua Tamasel, din nou oamenii sunt fara apa … incapatanati … dar si io tin de apa mea … trebuie sa sufere bine de sete ca sa se invete minte [desi nu bag mana in foc ca data viitoare va fi altfel]. Oricum sunt curios cata lume voi mai vedea prin turele urmatoare … sper ca nu au venit doar la sarbatoare …
 
Drumul pe la Spirlea pare ca a placut mai mult decat cel pe care am venit … desi sincer acesta e mai greu si cred ca si mai lung decat cel prin Curmatura Foii.
 
Mai facem o pauza pe la Spirlea, apoi ne dam drumu spre Plai ca deja suntem cam in intarziere. Aici ajungem pe la 4 si ceva. Nu mai stam sa ii asteptam pe ultimii … Dan e cu ei, si vorbim cu Sorin sa ii ia pe acestia cu masina. Restul ii dam drumu spre Zarnesti. Avem noroc ca nu ma e asa gheatza pe drum, asa ca mergem chiar bine. Trec pe langa noi o gasca de masini goale care nu se sinchisesc sa mai ia din oamni. Vedem si noi pauni [doar la zoo am mai vazut], ii fotografiem si facem glume culinare pe seama lor 🙂
Mai trimitem un om si rucsaci cu o masina, se mai intoarce Sorin dupa restul oamenilor … ajungem cu totii in gara pe la 6 seara. In gara se mai canta o vreme, apoi pe tren lumea se mai linisteste. Fiecare pe la casele lor … o tura reusita, in ciuda problemelor strict personale cu unele persoane … Per ansamblu oamenii din club s-au puratat bine. Cei mai noi au fost aproape bine echipati, am mai dat si noi una alta cui nu avea diverse piese de ehipament … ne-am descurcat, totul a iesit cum trebuie si sper ca si la anu sa mergem la fel, tot aici si poate mai vin si din RP sa sarbatoreasca alaturi de noi.

Vezi poze din aceasta tura

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.