Mã aflu pe creasta masivului Piatra Craiului si alãturi de mine se aflã Rupicapra, o cãpritã neagrã, micã si tare nãzdrãvanã, care mi-a acordat cateva minute pentru a-mi rãspunde la niste întrebãri legate de viata cotidianã a caprelor negre.

– Bunã dimineata, domnisoarã Rupicapra! Sunt foarte onorata de prezenta dumneavoastrã.
– Mã bucur. si eu de altfel.
– Vreau sã vã întreb câte alte cunostinte de-ale dvs. trãiesc în acesti munti?
– Sincer, nu stiu sigur. Cam 116… am vãzut pe cineva din neamul tãu când au venit sã ne numere… drãgutii de ei! Ne-au lãsat si bilet cu rezultatul recensãmântului! S.C.N.R. nu s-a mai reunit de mult timp, deci cam 116 suntem.
– Ce este acest S.C.N.R?
– S.C.N.R este Sindicatul Caprelor Negre din România.
– Nu stiam cã aveti si sindicat!
– Pãi trebuie! Trebuie sã stãm unite din cauza neamului tãu, care ne vâneazã pentru blanã. Animalele!!! Ce a pãtit verisoara Susie din cauza lor!! A fost aruncatã de pe stânci… speriatã… nu a stiut ce a lovit-o. Dumnezeu sã o odihneascã în pace!
– Da. Îmi pare rãu pentru pierderea dvs. Aveti vreun mesaj sã le transmiteti?
– Da! Nu ne mai vânati doar pentru cã sunteti gelosi cã noi avem blanã frumoasã si voi nu aveti deloc!!
– Dar probleme aveti? Care vã sunt greutãtile de zi cu zi?
– Ah! Unul dintre cele mai grele lucruri de facut este sã-ti scoti singurã ciulinii din coadã… în afarã de asta mai este si problema aprovizionãrii! Distribuitorii de la sc.SALINA.srl au intrat de… ceva vreme în grevã… si noi acum mãncãm fãrã sare, de parcã am avea probleme cu tensiunea.
– Altceva?
– Pãi mai sunt si obsedatii ãia care ne urmãresc sã ne sperie. Ce ai zice dacã te-ar urmãri cineva chiar si atunci când te duci “la tufis”??
– Ce lucrezi?
– Sunt blanã-stylist, la salonul “RupiCapra cu 3rei iezi”. Momentan avem ofertã specialã de sãrbãtori: veniti cu un prieten si veti fi cãpriti amândoi la jumãtate de pret! Numai trei pãpãdii/ cãprit. Acceptãm si scoarte de credit (sã fie verzi si neofilite)! Veniti la Salonul “Capra cu 3rei iezi”, unde cãpritul este una din bucuriile vietii!
– La ce orã vã treziti sã deschideti salonul?
– O datã cu drujbele… ca toatã natia!
– Si cumpãrãturile unde le faceti?
– Pãi, în curând oamenii vor termina constructia unui complex ultramodern, adaptat nevoilor caprelor negre. Se va numi Caprrefour si va ocupa cam tot spatiul defrisat din Piatra Craiului. Gândul cã defrisãrile sunt fãcute spre binele nostru ne bucurã enorm!
– Si o ultimã întrebare. Ce faceti când nu este vremea frumoasã?
– Când credeti cã fac cele mai multe pãpãdii la salon? Când avem apã curentã!
– Multumesc mult pentru cã ati rãspuns întrebãrilor mele!
– Plãcerea a fost de partea mea. Sã mai veniti si anul viitor. Si dacã se poate… sã ne aduceti ceva sare… vã jur cã nu suntem cardiace! Nici mãcar bunica nu este. Puteti sã întrebati medicul nostru de neam.
– La revedere!
– Baah!
Dupã cum reiese din acest interviu, zgomotele drujbelor folosite la defrisarea masivului Piatra Craiului (la distrugerea naturii!!) deranjeazã toate animalele, nu numai caprele negre (Rupicapra Rupicapra). Aceste monumente ale naturii au nevoie de ajutorul nostru. Pentru a reduce lipsa de sare, apelãm la voi, români (pitoresti, cã ceilalti…). 1 kg de sare costã cam 5000 de lei (0,5 RON). Propunerea noastrã este sã cumpãram 100-150 kg de sare, pe care le vom plasa ulterior în Piatra Craiului, în locuri accesibile caprelor. Banii îi strânge Max. Dacã nu îl cunoasteti si vreti sã faceti donatii mai întrebati lumea sau pe Gabi Vasile. Mii de multumiri! Cu ajutorul vostru, caprele negre vor fi happy!
Autor:
Toma Berta

– Roamnia Pitoreasca –