Alpinism si escalada

Se poate întâmpla…. Deodata piciorul îti aluneca sau priza de mâna cedeaza, respiratia ti se opreste, îti pierzi echilibrul si gravitatea îsi spune cuvântul. Esti în cadere. Eti speriat, adrenalina atinge cote maxime, dar fenomenul mecanic intervine si sistemul de securitate îti opreste caderea.

Pentru a întelege mai bine caderile, vom apela putin la fizica.

FORTA DE SOC SI FACTORUL DE CADERE

Forta de soc reprezinta efortul cu care este solicitata coarda în timpul caderii. Solicitarea corzii începe dupa parcurgerea distantei de cadere libera; din aceasta clipa coarda începe sa se întinda, efortul din coarda creste si atinge valoarea maxima când devine egal cu forta de frânare.

Daca forta de soc este mica caderea se termina în acest punct deoarece lucrul mecanic necesar retinerii corpului ce cade a fost realizat de coarda prin alungire.

Daca forta de soc depaseste aceste praguri urmeaza o noua faza în care coarda aluneca prin dispozitivul de frânare cu forta constanta pâna când întreaga energie de cadere este absorbita prin frecare.

Energia de cadere este egala cu produsul dintre greutatea cataratorului si înaltimea de cadere. Ea este absorbita de coarda si de dispozitivul de frânare. Rezumând cele spuse mai sus rezulta ca forta de soc este egala cu forta de frânare iar cantitatea de coarda ce aluneca prin dispozitivul de frânare este proportionala cu energia de cadere.
Valoarea fortei de soc variaza în functie de cinci factori:

Pentru cel ce cade este hotarâtoare înaltimea de cadere; pentru cel ce asigura este hotarâtor factorul de cadere. Definim factorul de cadere ca fiind raportul dintre lungimea de cadere si lungimea corzii de la asigurator pâna la catarator. Factorul de cadere maxim este egal cu 2 si se realizeaza în cazul unei caderi libere fara piton intermediar si fara frânare. Conform testelor UIAA forta de soc poate depasi 12 KN (limita suportabila a corpului uman). Valoarea de 2 a factorului de cadere poate fi întâlnita numai dupa prima lungime de coarda, în caderea capului de coarda peste regrupare. Atentie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea soc. Dupa punerea primei bucle de asigurare factorul de cadere va scade constant si va ramâne sub 2.

Între timp ce se întâmpla cu pitonul pe care se cade? Esti pe perete, coarda si hamul sunt bine legate, pitoanele intermediare sunt bine plantate, buclele sunt corect puse, deci te simti în siguranta. Gândul unei eventuale caderi nu te sperie. Dar orice cadere genereaza o mare cantitate de energie. La urma urmei suntem creaturi destul de grele, iar gravitatea este o forta formidabila (cum orice secund care a oprit un cap de coarda în cadere poate afirma acest lucru).

 Foarte multe accidente au avut loc în urma cedarii punctului intermediar de asigurare datorita gresitei estimari a fortei de soc ce actioneaza asupra acestuia. Daca se cade pe un piton intermediar cu o forta de soc x, iar cel ce fileaza foloseste o forta de frânare y pentru a opri caderea, asupra pitonului va actiona suma celor doua forte x+y.

 Un exemplu foarte bun este prezent în figura alaturata. Forta de soc ce actioneaza asupra cataratorului este de 9 KN iar forta de frânare este de 6 KN. Forta ce actioneaza asupra pitonului este de 15 KN, reprezentând suma celorlalte doua forte. Tinând cont de fortele maxime de rezistenta ale pitoanelor (vezi capitolul 3 – Asigurarea), în cazul de fata un piton clasic ar putea ceda.

Sunt doua tipuri de caderi:

Prima îti da un moment de a te pregati înaintea caderii si chiar de a te împinge uneori din perete. Astfel îti poti asigura o pozitie în care capul nu este amenintat, te poti prinde cu ambele mâini de coarda iar corpul tau e pregatit de impact pe masura ce coarda se alungeste.

Indiferent de evenimentul ce produce caderea, cea mai sigura metoda de a evita ranirile este prinderea cu ambele mâini de coarda de asigurare, prevenind astfel caderea cu capul în jos. Se recomanda încordarea muschilor si retinerea respiratiei pentru marirea capacitatii de rezistenta si de elasticitate a corpului. De remarcat ca o cadere într-un pasaj vertical sau surplo bant este mai putin periculoasa decât o cadere în teren înclinat si cu pitoane rare.

Pentru cea de-a doua categorie, problema e un pic mai complicata. Caderea este mult mai periculoasa deoarece corpul tau este deja în cadere în timp ce creierul primeste informatia. De multe ori acest lucru genereaza lipsa de reactie. Întrucât loviturile în zona capului sunt cele mai periculoase, niciodata nu trebuie sa te afli cu coarda dupa picioare (mai ales în traversari).

Posibilele accidente apar în caderile capului de coarda. Fata de secund, capul de coarda are de înfruntat mai multe riscuri si de aceea nu trebuie sa atace pasaje mai dificile decât cele pe care stie ca le poate trece în siguranta. Totusi, daca înaltimile de cadere nu sunt mari, accidente nu vor surveni. O atentie deosebita trebuie acordata peretilor înclinati în care o cadere te poate pune în situatia sa te freci de perete.

Cum în România traseele sub 3A nu prea sunt bine pitonate, o mare atentie trebuie acordata. Niciodata nu trebuie riscat în mod constient. Daca toate conditiile de securitate sunt îndeplinite, nu vei pati mai nimic într-o cadere de secund, fiind posibile totusi câteva vânatai, julituri sau zgârieturi.

O mare atentie trebuie acordata socurilor statice care desi sunt produse la înaltimi mici de cadere pot provoca leziuni ireversibile (paralizie) sau chiar moarte. Socurile statice pot avea loc când se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. De aici rezulta urmatoarele reguli:

Criteriu de comparatie (vezi figurile):

1. O cadere cap de coarda de înaltime 1.2 m, în primul caz folosind coarda dinamica iar în cel de-al doilea folosindu-se o coarda statica. Din figura se observa ca factorul de cadere este 2, neexistând piton intermediar. Conform testelor UIAA în primul caz, forta de soc este de 7 KN, iar în cel de-al doilea 18 KN. Cum limita suportabila a corpului uman este 12 KN, concluzia este mai mult decât evidenta.

2. O cadere cap de coarda de înaltime 10 m, având în primul caz un piton intermediar plasat la 0.2 m de regrupare iar în cel de-al doilea caz având plasate doua pitoane intermediare dupa primii 4 m. Concluzia este urmatoarea: plasând cât mai multe bucle, reducem drastic factorul de cadere.

Plasam rezultatele în urmatorul tabel:

Iata si un tabel cu consecintele unei caderi cap de coarda cu factor 1 constatate experimental:

Distanta pâna la bucla echipata aflata sub catarator (m)	0,3	1	1,7	3,8	7,5	12,5
Înaltimea teoretica de cadere în gol (m)	0,6	2	3,4	7,6	15	25
Înaltimea de cadere constatata experimental (m)	1	3	5	10	20	30
Forta de frânare necesara pentru o sarcina de 80 Kg. (KN)	4	5	6	8	10	12

Cel mai bun mijloc pentru evitarea caderii este studierea pasajului ce urmeaza a fi parcurs, în vederea cunoasterii posibilitatilor de catarare, de asigurare si de retragere. De multe ori, capul de coarda intra în pasaj fara a-l studia si are surpriza de a constata ca nu a ales directia buna si a parasit traseul sau ca nu mai rezista fizic sa ajunga pâna la urmatorul piton.

Decatararea poate fi uneori foarte dificila si poate conduce la o cadere. Este bine sa stim cât de cât linia traseului din cartile de specialitate sau de la cunoscatori ai zonei. Retragerea trebuie facuta din timp, în caz de dificultate neprevazuta, înainte de pierderea fortelor. În caz de stricare brusca a vremii (vânt puternic, ceata, ploaie, ninsoare) imediat trebuie luata decizia de abandonare a traseului. Vara, în caz de averse torentiale, trebuie asteptata trecerea ploii iar dupa aceea trebuie pregatita coborârea prin rapel. Continuarea traseului pe stânca uda poate genera mai mult ca sigur o cadere. Oboseala poate genera si ea accidente. Daca conditia fizica nu îti permite, nu încerca sa faci mai mult de un traseu pe zi. O zi de pauza dupa un traseu greu este oricând binevenita.