-
Oscilatii mari de temperatutra si razele ultraviolete;
-
Descarcari electrice
-
Ceata
-
Furtuna
-
Caderi de piatra
-
Avalanse
-
Precipitatii atmosferice
-
Trasee alpine dificile
-
Stare de sanatate necorespunzatoare;
-
Lipsa de antrenament fizic si psihic;
-
Necunoasterea traseelor;
-
Necunoasterea tehnicii alpine si de schi;
-
Necunoasterea sau subestimarea pericolelor obiective;
-
Supraestimarea fortelor poprii, bravada, solitarism, parasirea grupului;
-
Nerespectarea regulilor pe partiile de schi;
-
Nerespectarea regulilor in pesteri sau avene
-
Nerespectarea regulilor pe mijloacele de transport pe cablu.
Metodele de prevenire sunt multiple si se pot imparti in urmatoarele trei categorii:
Educative:
-
Raspandirea cunostintelor despre munte in mod organizat (sedinte, convorbiri cu turistii in cabane, tabere pentru elevi si studenti); editarea manualelor, brosurilor, hartilor, afiselor, folosirea presei, proiectarea diapozitivelor, filmelor, organizarea expozitiilor fotografice;
Instruirea cabanierilor, sub toate aspectele pentru prevenirea accidentelor in munti; -
Transmiterea sau afisarea buletinului meteorologic despre starea vremii, a zapezii, pericolului de avalanse.
Realizarea unor obiective in munti:
Construirea cabanelor si refugiilor la locuri necesare, inexistente in prezent; Intretinerea marcajelor si efectuarea noilor marcaje si table indicatoatre; Afisarea hartii, la cabane, despre zona respectiva; Instalarea tablelor avertizoare pe partiile de schi si in zone care prezinta pericole; Modernizarea partiilor de schi, asigurarea stalpilor de funicular cu material amortizant, montarea plaselor de protectie in locurile periculoase; Construirea digurilorantiavalanse in zone cu afluenta turistica; Amenajarea partiilor de schi pentru incepatori.Actiuni speciale:
Patrularea pe zone dificile si in perioada de afluenta turistica;
Patrularea pe zone dificile si in perioada de afluenta turistica; Prezenta echipelor Salvamont pe partiile de schi in perioada de afluenta mare; Atentionarea turistilor si schiorilor care nu au echipament corespunzator sau nu au un comportament adecvat; Luarea de masuri severe impotriva acelor persoane care distrug marcajele, semnele avertizoare si nu respecta regulile pe partiile de schi.
Accidente cauzate de trasnet si tratamentul lor
Fulgerul nu este altceva decat o descarcare electrica de curent continuu cu o tensiune pana la 100 milioane volti si o intensitate a curentului cuprinsa intre 100-400.000 amperi.
Trasnetul poate avea o actiune directa asupra organismului: atunci cand turistul se afla pe cel mai inalt punct sau in apropierea lui, putand fi lovit direct de trasnet, sau o actiune indirecta, cand turistul se afla doar in apropierea locului lovit de trasnet, deci in campul electric care poate fi la randul sau nociv. Chiar si turistul aflat in locuri practic ferite de trasnet poate fi electrocutat datorita scurgerii curentului in pamant. Aceste scurgeri de curent continuu pot fi simtite si pot fi periculoase chiar la cateva sute de metri de locul trasnetului. De aceea este recomandabil ca turistul sa nu stea cu picioarele mult departate, sau sa atinga stanca in acelasi timp cu mana si picioarele. Leziunile pot fi: primare, datorita actiunii directe a trasnetului sau actiuni secundare datorita caderii si lovirii de corpuri dure.
- Cord: stop cardiac, tulburari de ritm cardiac;
- Sistem nervos: inconstienta, paralizii respiratorii si articulare, stare de soc neurovegetativ;
- Tegumente: arsuri de diferite grade.
Cum ne aparam de trasnet?
Daca este posibil ne vom refugia in cabane sau refugii. Refugiile trebuie insa izolate sau sa fie dotate cu paratrasnet. Daca ne aflam in locuri descoperite vom cauta sa aplicam urmatoarele reguli:
- Evita creste, muchii, surplombe si alte locuri expuse;
- Fereste-te de ancore de metal, cascade de apa, stalpi metalici indicatori s.a.;
- Refugiul in grote este indicat numai atunci cand distanta dintre tine si pereti depaseste 1-2 metri;
- Ideal este sa stai la cativa metri departare de baza sau piciorul unui obiect inalt;
- Aseaza-te cu picioarele incrucisate sub tine pe un suport izolat (rucsac, coarda, haine) fara a atinge stanca cu corpul;
- Daca esti in perete, asigura-te in cat mai multe pitoane batute perpendicular pe linia de scurgere a curentului;
- Daca sunteti in padure adapostiti-va sub coroana unui copac, dar la o distanta de cel putin 4-6 metri de trunchiul lui. Altfel riscati sa fiti electrocutati.
Primul ajutor in caz de accidentare prin trasnet
- Eliberarea accidentatului din pozitii vicioase;
- Asigurarea celui accidentat;
- Asezarea acidentatului intr-un loc ferit;
- Daca este nevoie executam fara a pierde timp, actiuni de reanimare, masaje cardiace exterioare, respiratie artificiala, tratament impotriva socului si a plagilor;
- Transportul de urgenta la un spital.
Avalansele
– poarta zapada prin rostogolire pe jgheaburi, hornuri si valcele. Ele se produc iarna si primavara, surprinzand turistul aflat in traseu. Viteza zapezii in rostogolire este de 14 m/s iar „praful" de avalansa are o viteza de 15 – 18 m/s.
Turistul risca sa moara in 2 minute prin sufocare (innecare), sau din cauza loviturilor produse de proiectarea corpului sau de stanci.
Lavinele – se declanseza iarna si primavara pe straturi datorita densitatii diferite a zapezii si a caldurii. Cele mai periculoase sunt desprinderile de cornise, pe care turistul nu trebuie sa se plimbe la o distanta mai mica de 5 m de marginea acetora.
-
Mecanici : caderi de pietre, deplasarea animalelor salbatice, etc.
-
Fonici : absolut orice zgomot (Ex. in M. Fagaras, zgomotul produs de declansatorul unui aparat de fotografiat a produs o avalansa in care au murit 2 persoane).
-
Termici : razele ultraviolete care produc incalzirea straturilor de zapada si gheata.
Avalansele si lavinele pot fi evitate respectand cateva reguli: -
Iarna si primavara nu se vor folosi trasee inchise de salvamont.
-
Daca totusi se va traversa o zona periculoasa, turistii se vor asigura la coarda sau cordelina pastrand distanta de 10 – 15 m unul de celalalt.
-
Se evita plecarile in astfel de zone dupa noptile in care a batut un vant cald.
-
La traversarea in astfel de zone a jgheaburilor, hornurilor si valcelelor se vor acoperi caile respiratorii cu un batic, fular.
-
La traversarea unei pante de avalasa se poarta rucsacul pe un singur umar pe partea dinspre vale.
-
In zonele cunoscute sau marcate ca avand un potential mare de producere a avalanselor membrii grupului se vor lega intre ei cu snurul de avalansa (cordelina subtire, viu colorata) pentru a mentine grupati componentii grupului si pentru a usura gasirea personelor ingropate sub zapada.
-
durere intensa, localizata, care se intensifica la miscare si la palpare;
-
partea lovita se misca anormal sau nenatural;
-
zona loviturii se umfla, se deformeaza si pot apare vanatai;
-
regiunea se poate scurta prin incalecarea fragmentelor osoase.
-
in cazul fracturilor deschise cu hemoragie se incearca oprirea sangerarii, se taie si se indeparteaza imbracamintea din jurul ranii. NU INCERCATI SA IMPINGETI INAPOI NICI O BUCATA A OSULUI IESITA IN AFARA. NU SPALATI SI NU PUNETI NIMIC PE RANA, NICI CHIAR MEDICAMENTE!
-
Se apasa cu blandete, cu o compresa sterila, cu un tampon curat sau o bucata de panza curata, pentru a stopa sangerarea;
-
Se acopera intreaga rana – inclusiv osulce iese in afara – cu un bandaj;
-
Se imobilizeaza zona respectiva, cu ajutorul atelelor. Atela trebuie sa fie suficient de lunga pentru a fixa articulatiile de deasupra se dedesubtul osului rupt. Intre atela si pielea zonei traumatizate se aseaza o bucata de panza, niste vata sau un prosop. NU LEGATI ATELA PREA TARE, astfel incat comprimarea sa nu opreasca circulatia sangelui.
-
Victima se transporta la cel mai apropiat centru medical; manevrati victima cu grija – miscarile bruste agraveaza adesea severitatea leziunilor;
-
Pentru calmarea durerilor se poate administra un calmant.
– Se recomanda imobilizarea provizorie si transportarea victimei la spital.
– NU se maseaza zona afectata;
– entorsele sunt de diferite grade, in functie de gravitarea afectarii; daca se asociaza cu o mobilitate anormala, entorsa este grava si necesita obligatoriu imobilizare.
– gradul I : zona se inroseste si apare o mancarime locala suparatoare;
– gradul II si III : apar vezicule cu continut clar sau sanguinolent;
– gradul IV : gangrena uscata, fiind necesara amputarea zonei respective.
– in cazul degeraturilor mai grave:
- bolnavul va fi introdus intr-un loc adapostit;
- se administreaza lichide calde;
- se inlatura factorii care impiedica circulatia sangelui;
- victima se transporta la o unitate sanitara, infasurata in patiri groase si blanuri.
Sunt situatii cand vara, la turistii uzi pana la piele expusi la vant puternic, in conditii de imobilizare, se instaleaza hipotermia. Actionand asupra intregului organism, frigul poate produce o pierdere de caldura a acestuia care este uneori mai mare decat generarea de caldura (termoreglarea organismului).
Persoana poate acuza oboseala, ameteli, dureri de cap, fata i se congestioneaza, poate sa cada fara cunostinta si poate avea pulsul variabil.
– se stropeste cu apa rece si se pun comprese reci pe cap si pe piept;
– victimei i se va da sa bea incet apa (bauturile alcoolice sunt interzise pentru ca sunt congestionante).
– frictionarile energice.
· arteriala – sangele este de culoare rosu aprins, tasneste in jeturi.
· venoasa – sangele este de culoare rosu închis se scurge continuu.
· capilara – sangele este mai putin abundent, aparând ca picaturile de roua.
· externa – sangele se scurge la exterior.
· interna – sangele nu este vizibil, deoarece se scurge in cavitati inchise, in organism.
- compresiune digitala – compresiunea vasului lezat pe un plan dur osos, deasupra ranii (in hemoragiile arteriale), sau sub rana (in hemoragiile venoase);
- aplicarea unui pansament compresiv pe rana;
- aplicarea garoului (daca nu exista unul, se improvizeaza din fasa, cravata, fular, curea etc.). Aplicarea corecta a garoului este confirmata de culoarea palida, livida a segmentului de membru subiacent, datorita comprimarii arterelor (cand culoarea este violacee, inseamna ca sunt comprimate doar venele). Mentinerea acestuia mai mult de doua ore poate duce la compromiterea circulatiei si gangrena membrului; din aceasta cauza se va nota ora la care s-a aplicat garoul si se va slabi garoul pentru 1-2 minute la fiecare 60 de minute scurse. Ridicarea garoului se face treptatat, pentru ca substantele toxice produse de lipsa aportului de oxigen sa nu patrunda brusc in circulatie, ele putand duce la soc sau chiar la moarte (sindrom de degarotare).
Masuri pentru prevenirea muscaturilor de vipera: in regiunile cunoscute pentru existenta viperelor, turistii trebuie sa umble incaltati, nu insa in sandale. Ei vor evita popasurile in locurile stancoase sau imprejurul apelor, unde viperele stau la soare. Totodata, sunt contra indicate plimbarile in amurg sau in timpul noptii, cand exista riscul de a calca din intamplare pe o vipera.
– daca muscatura este la mana, se scot inelele, ceasul, bratarile etc.
-se aplica in primele minute doua garouri, deasupra si dedesubtul muscaturii;
– tot in prima faza se poate face o incizie superficiala in zona ranii, aspirand sangele si veninul, sau se poate suge rana, fara a face incizie (ATENTIE la leziunile cavitatii bucale ale celui care acorda primul ajutor);
– imobilizarea este de mare importanta;
– se asigura confortul termic si se administreaza oxigen, daca este posibil;
– CEA MAI EFICIENTA actiune este injectarea intramusculara/subcutan a antiveninului specific (ser antiviperin);
SUNT INTERZISE: – imobilizarea inutila, agitatia sau fuga victimei, acestea grabind rezorbtia veninului
– ingestia de alcool (factor agravant)
– aplicarea locala de gheata, inutila inaintea masurilor amintite.
Cainii de la stanele de oi – noaptea cainii ciobanesti sunt foarte agresivi, fiind necesar sa evitam trecerea prin apropierea stanelor la o distanta mai mica de 50 m. Pentru a nu fi muscati trebuie ca fiecare sa aiba asupra lui un bat obisnuit. Daca cainii incep sa vina inspre noi, nu vom intoarce spatele sa fugim pentru ca orice semn de slabiciune ii va face si mai agresivi. Ne oprim cu spatele la stana sau grupati spate in spate, asezand rucsacii la cativa metrii in fata, si chemam ciobanii. Muscaturile sunt periculoase deoarece cainii vin in contact cu hoituri. Nu se arunca cu pietre!!
Vulpea turbata – nu se fereste de om si e agresiva. Se apropie in zig-zag cu gura deschisa.
Vipera Berus – o intalnim in zona colinara si in paduri. Are culoarea cafenie si pe spate o linie negricioasa, prezinta solzi foarte mici iar pe cap un triunghi; are coada scurta si boanta.
Vipera Ursini Marcobs – o intalnim in golul alpin. Are 20 cm, culoare neagra, ochi mici inconjurati de o membrana rosie-purpurie. Are pe maxilarul inferior doi colti plantati pe o punga de venin. Daca nu este atacata, nu musca.
Corbul – e o pasare ocrotita prin lege care traieste peste 100 ani si penduleaza intre zona de deal si cea alpina. Se apropie de om cand acesta este ranit, alertand si ceilalti corbi si animalele rapitoare.
Roiurile de albine sau viespi – mai mult de 10 intepaturi in zona cailor respiratorii, pe pleoape, duc la imobilizare si sufocare sau chiar deces. Trebuie sa fim atenti cand auzim bazait de albine sau viespi sau vedem roiul si sa facem un ocol cat mai mare. Daca am fost intepati cautam sa indepartam acul si aplicam o compresa rece.
Muscatura de nevastuica – nevastuica are 16 – 21 cm, blana maro vara si alba iarna cu varful cozii negru. Se intalneste in paduri, in golul alpin, in gramezi de lemne uscate, in maracinis. Muscatura este dureroasa si provoaca inflamarea imediata.
O ora de mers prin jnepenisuri echivaleaza, ca efort, cu 3 ore de mars pe un traseu cu diferenta de nivel de 500 – 1000 m. Daca nu se poate evita trecerea printr-o astfel de zona se vor cauta adanciturile, fagasurile, spatiile mai largi in jnepenis. In orice caz, traversarea jnepenisurilor se face in aval si niciodata liniar pe curba de nivel.