Cu toate ca ocupa un loc restrans in vasta suprafata a Carpatiilor, Muntii Ciucas constituie o regiune interesanta, dovada fiind cele patru rezervatii complexe situate in perimetrul acestui masiv muntos.
Trebuie precizat ca acest articol nu-si propune sa epuizeze acest subiect,ci mai cu seama sa indrepte atentia cititorilor spre ineditul Muntiilor Ciucas.
Masivul este situat in partea centrala a Carpatiilor, in lantul Carpatiilor de Curbura, la izvoarele Teleajenului, Buzaului si Tarlungului. Poate fi delimitat si de Pasul Bratocea si trecatoarea de la Tabla Butii.
Desi nu sunt intalnite altitudini mari (1200-1600 m), care sa permita evidentierea unui etaj alpin, peisajele masivului imbina calmul si netezimea
culmilor, caracteristice muntiilor scunzi, cu spectaculosul si ineditul intalnite pe cele mai salbatice creste carpatice. O imbinare intalnim si in ceea ce priveste rocile: Ciucasul este alcatuit predominant din conglomerate cu grosimi de peste 600m. Aceste conglomarate sunt alcatuite din pietrisuri, roci cristaline si uneori blocuri de calcar. Imbinarea acestor roci diferite face ca prin actiunea agentilor modelatori,care modeleaza diferit fiecare categorie de roci, sa rezulte un ansamblu de forme de relief cu infatisare bizara: ”ciuperci”, ”turnuri”, ”sfincsi”. Ele sunt rezultatul unei indelungate ciopliri si slefuiri a stancilor, peretilor si varfurilor realizate de catre cel mai mare sculptou-natura.
culmilor, caracteristice muntiilor scunzi, cu spectaculosul si ineditul intalnite pe cele mai salbatice creste carpatice. O imbinare intalnim si in ceea ce priveste rocile: Ciucasul este alcatuit predominant din conglomerate cu grosimi de peste 600m. Aceste conglomarate sunt alcatuite din pietrisuri, roci cristaline si uneori blocuri de calcar. Imbinarea acestor roci diferite face ca prin actiunea agentilor modelatori,care modeleaza diferit fiecare categorie de roci, sa rezulte un ansamblu de forme de relief cu infatisare bizara: ”ciuperci”, ”turnuri”, ”sfincsi”. Ele sunt rezultatul unei indelungate ciopliri si slefuiri a stancilor, peretilor si varfurilor realizate de catre cel mai mare sculptou-natura.
Datorita valorii distincte a peisajului, a formelor de relief dar si a vegetatiei, cateva sectoare din Muntii Ciucas au fost declarate rezervatii naturale. Vom vorbi in continuare despre aceste rezerevatii, incercand sa surprindem cateva elemente esentiale.
TIGAILE MARI-VARFUL CIUCAS
Aceasta zona protejata se afla in centrul masivului si inglobeaza doua dintre cele mai inalte varfuri: Vf.Ciucas (1957 m) si Vf.Tigaile mari (1862 m). Aceasta zona concentreaza grupuri de turnuri, ciuperci, abrupturi si stanci cu dimensiuni uriase si forme complexe.
Ceea ce se iimpune de la prrima vedere este ansamblu de turnuri tuguiate sau rotunjite, cand insireate cand grupate in manunchiuri cu inaltimi diferite: “Babele la Sfat”, “Ciupercile”, “Turnul lui Goliat”, “Mana Dracului” si “Tigaile Mari”. De remarcat sunt si abrupturile de peste 30 metri, ce parca strajuiesc ca o cetate muntele.
CULMEA ZAGANU-GROPSOARELE
Se afla in sud-estul Muntilor Ciucas, separand Teleajenul de Telejenel. Privita de departe aceasta culme iese in evidenta prin doua aspecte: varfurile insirate de la nord la sud, ceea ce creaza imaginea unei lame de fierastrau, si versantii abrubti de peste 600 m, orientti spre est si vest. In partea sa nordica in masa conglomeratelor predomina elemente provenite din roci cristaline si eruptive, pe cand in partea sudica intalnim calcar.
Creasta poate fi impartita in doua sectoare: jumatatea superioara (1500-1862 m), cu varfuri si turnuri, separate de hornuri si sai adanci, si poalele cu penti domoale, acoperite de paduri de conifere.
Rezervatia propriu-zisa se afla in treimea superioara a culmii si include tot ansamblu de coloane, varfuri si culmi secundare ce se desprind din cele doua varfuri importante, Gropsoarele(1862 m) si Zaganul(1785 m).
Desi fiecare dintre aceste doua regiuni, prezentate mai sus, se caracterizeaza prin specii de plante raspandite neuniform, asemanarile sunt destul de mari ca sa putem vorbi de vegetatia ambelor regiuni.
Floarea de Colt (Leontopodium alpinum) este rar intalnita ion zona Tigailor Mari. Foarte intalnite in pajisti sunt tufisuri de ericaceae: afin (Vaccinium
myrtillus), zmirdar(Rhododendrom kottschyi) si ienupar (Juniperus sibirica). Vegetatia pajistilor e dominaata de speciile de gramineae si leguminoase.
myrtillus), zmirdar(Rhododendrom kottschyi) si ienupar (Juniperus sibirica). Vegetatia pajistilor e dominaata de speciile de gramineae si leguminoase.
Ca plante cu flori amintim campanulele(Campanula napuligera), toporasi (Viola declinata), stanjenelul de munte (Iris ruthenica), garofita (Dianthus
tenuifolius). Acestea ar fi doar cateva exemple din vasta vegetatie a rezervatiilor din masivul Ciucas.
tenuifolius). Acestea ar fi doar cateva exemple din vasta vegetatie a rezervatiilor din masivul Ciucas.
SUVITELE BENII
Cea de a treia zona pusa sub ocrotire se afla in bazinul superior al Teleajenului. Ea rezulta din unirea apelor mmai multor paraie care coboara in
depresiunea Poiana Stanei. Doua dintre ele – Valea Stanei si Paraul Alb – se impun in peisaj prin dimensiuni si debite bogate. Interfluviu care le
separa, Culmea Suvitelor, constituie unul dintre cele mai frumoase sectoare ale muntilor.
depresiunea Poiana Stanei. Doua dintre ele – Valea Stanei si Paraul Alb – se impun in peisaj prin dimensiuni si debite bogate. Interfluviu care le
separa, Culmea Suvitelor, constituie unul dintre cele mai frumoase sectoare ale muntilor.
Prezenta calcarelor si a conglomeratelor calcaroase a facilitat dezvoltarea in lungul Paraului Alb a doua mici sectoare de chei. Ele impresioneaza prin ingustime, vesanti abrupti si izvoare cu debit foarte mari. Aici exista si trei pesteri mici la o altitudine de cca 1200 m. Si in aceasta zona se intalneste floarea de colt, datorita faptului ca locurile sunt mai inaccesibile celor care au distrus-o in celelalte parti ale masivului.
PALCUL DE JNEAPAN DE PE MUNTELE BRATOACEA
Intre Pasul Bratocea (sud), saua Tigailor (nord), valea Bratocea (vest) si paraul Berii (est) se intinde pe aproape 6km o culme cu inaltimi destul de mari (1600m).
Pe latura de sud-vest a culmii, aproape de limita superioara a padurii de moolid se afla “Sfinxul din Bratocea”, stanca mestesugit daltuita de inghet-desghet, spalare de suprafata si vanturi.
Varful Bratocea (1769m) se afla in centrrul culmii, este conic si are poalele imbracate in ceea mai mare parte in ienupar si jneapan.
Pe aceasta culme apare un grup de jnepeni aflati sub ocrotire, dar si multe alte speci de plante.
Munti Ciucas nu sunt lipsiti nici de un pretios fond cinegetic alcatuit din mamifere (urs, vulpe, cerb, mistret, pisica salbatica, jder, veverita, capra
neagra), pasari (privighietoare, cinteza, fluturasul de stanca, uliu, vultur, acvila de munte) si dintre reptile se remarca vipera comuna si soparla de munte. Se intalnesc, bineinteles si o multime de coleoptere, fluturi si alte speci de insecte.
neagra), pasari (privighietoare, cinteza, fluturasul de stanca, uliu, vultur, acvila de munte) si dintre reptile se remarca vipera comuna si soparla de munte. Se intalnesc, bineinteles si o multime de coleoptere, fluturi si alte speci de insecte.
Aceasta a fost doar o scurta prezentare a atractiilor din Muntii Ciucas, frumusetea lor neputand fi descrisa in cuvinte, iar complexitatea lor friind greu de redat in cateva paragrafe.