Iata intrebarea la care multi dintre noi nu am putea da un raspuns pozitiv. Acest lucru ar trebui sa puna pe ganduri pe ghizi, profesori de sport, organizatori de excursii montane, pe parinti. Pentru ca de cunoasterea sau de necunoasterea acestui amanunt, acolo, in imparatia alpina poate depinde o viata de om sau chiar mai multe!

Semnalele au fost preluate de la binecunoscutul S.O.S. (initialele cuvintelor din limba engleza SAVE OUR SOULS inseamna "Salvati sufletele noastre") si e bine sa le amintim din nou pentru ca sa le invete si altii – din ce in ce mai multi ne-am dori.

Un om sau un grup de oameni aflati pe munte in mare pericol – rataciti, raniti, epuizati, in neputinta de a mai inainta, pana la cea mai apropiata cabana ori localitate, atacati de rauvoitori sau de animale salbatice, surprinsi de o calamitate (foc, inundatie, alunecare de teren, avalansa) – au dreptul sa ceara ajutor lansand alarme dupa codul de semnalizare montana.
Devine o obligatie sociala pentru oamenii aflati pe munte sa lanseze si in cazul cand observa ca alti semeni de-ai lor, cabane, refugii sau asezari umane au nevoie de ajutor sau sunt amenintate de pericolele mai sus enumerate.

Alarma pe munte trebuie data, insa, cu toata seriozitatea si raspunderea cetateneasca si numai in situatii reale de nevoie de ajutor sau in caz de pericol stiut fiind ca o falsa alertare a unor formatii de salvare montana sau a unor organe de stat este pedepsita aspru de lege.

Cum se da alarma?
La munte alarma, care inseamna si chemare in ajutor, se face prin lansarea in spatiu a sase semnale pe minut, la intervale egale intre ele, adica un semnal la zece secunde. Semnalele lansate pot fi luminoase, acustice sau vizuale.

Semnalele luminoase se pot realiza cu diferite mijloace: noaptea, prin emiterea celor sase semnale de lumina cu ajutorul lanternei, a unui felinar, sau a oricarei surse luminoase sau prin lansarea a sase rachete de mana, la intervale de cate zece secunde sau trase din pistol; prin acoperirea-descoperirea unui foc, a flacarii unui aragaz sau primus de voiaj sau chiar a unei lumanari cu o patura ori un hanorac; prin aprinderea succesiva, la intervale cerute de cod, a cate sase chibrituri. Ziua, semnalele luminoase se pot improviza cu o oglinda ce reflecta razele soarelui sau cu rachete lansate manual sau cu pistolul.

Semnalele acustice se pot lansa prin tipete, fluieraturi (executate din gura sau cu fluierul – chiar unul improvizat -), prin lovirea unui obiect metalic de rezonanta (piolet, ceaun, bete de cort, gamela, plosca, butelie de aragaz, linguri etc) la intervalele cerute de cod.

Semnalele vizuale altfel decat cele luminoase, care si ele se vad-se pot executa prin fluturarea, prin ridicarea unei esarfe improvizate dintr-un obiect vestimentar (camasa, tricou, hanorac, pulover, pantalon, patura etc.) ori prin ridicarea deasupra capului, sau pe o inaltime, a unei crengi de brad, a oricarui alt obiect sau macar prin ridicarea, cat mai sus a unui brat.

FOARTE IMPORTANT: cele sase semnale, de orice natura ar fi ele se lanseaza fiecare la zece secunde, timp de un minut; intre ele se face o pauza de un minut-doua; este lesne de inteles ca semnalele de alarma se lanseaza in directia potecilor montane, a cabanelor, hotelurilor sau localitatilor apropiate.
In cazul in care turistul care are nevoie de ajutor se afla intr-un refugiu alpin, sau in vecinatatea lui, el da alarma inaltand imediat fanionul rosu. Acesta avand dimensiuni de 2 x 2 metri, se afla obligatoriu, in dotarea fiecarui refugiu sau casa de adapost nepazita si se inalta pe un catarg anume ancorat in locul unde poate fi vazut de la mari distante.

Cum se raspunde la semnalul de ajutor?
Cand cineva zareste semnalul prin care se solicita ajutor pe munte – cele sase semnale pe minut sau fanionul rosu – este obligat sa raspunda imediat celui care l-a lansat.

Confirmarea ca semnalul de alarma a fost receptionat se face prin remiterea a trei semnale pe minut – acustice, vizuale sau luminoase – fiecare lansate la douazeci de secunde unul de celalalt.

Cel care cere ajutor trebuie sa continue sa dea semnale pana cei ce vin sa-l ajute ajung langa el, in acest fel accidentatul putand fi usor de reperat de salvatori, caci adeseori s-a intamplat ca cel ce a receptionat cererea de ajutor, si a dat raspunsul de receptionare, s-a grabit spre cabana cea mai apropiata si a cazut el insusi victima grabei, sau n-a stiut sa arate cu precizie unde a vazut chemarea, iar legatura cu accidentatul s-a pierdut.

FOARTE IMPORTANT: cel care a receptionat semnalul de chemare in ajutor este obligat – dupa ce a raspuns celui care l-a lansat – sa alerteze imediat cea mai apropiata cabana, statie meteorologica, orice alta unitate care ar putea transmite mai departe alarma sau sa anunte grupurile cele mai apropiate de turisti care la randul lor trebuie sa alerteze formatiile SALVAMONT sau, daca este cazul, vanatorii de munte.