Bucegi, Creasta Costila Galbinele
10.02.2008
Participanti: Sendre Marius, Dumitrache Vlad
Duminica dimineta ne-am intalnit in Gara de fapt pe peron eu (Vlad) si Smendre care era sa piarda trenu, ajungand pe peron in fuga cu 10 secunde inainte sa plece trenu, cu aproape 20 de kg de echipament in spate care urma sa il inpartim. Vremea era destul de urata de dimineata chiar fulguind putin.
Ajungem la 07.40 in Busteni de unde incepem sa urcam spre refugiu Costila pe vechiul marcaj de Valea Alba unde la un momentdat am facut dreapta spre refugiu Costila. La refugiu am ajuns la 9.30 unde am mancat bine inainte sa ne echipam si sa pornim pe treseu. Vremea nu mai era asa inchisa si ne-am decis sa facem muchia Costila Galbinele. Nu am nimerit din prima muchia principala facand 2 lungimi de coarda pe o bucata de muchie secundara pana la intrarea propriuzisa in traseu. Traseul ales din cate am inteles de la Smendre este cotat cu 3A, si are aproximativ 7 lungimi de coarda.
Prima lungime de coarda din creasta Costila Galbinele a fost destul de lejera fiind foarte bine echipata. De la a doua lungime de coarda nu am intampinat probleme mari de abordare a traseului numai ca spiturile si pitoanele erau din ce in ce mai putine, majoritatea asigurarilor pe care le-a facut Smendre care a fost cap de coarda, le-a facut de jnepeni, tancuri de stanca si cu nuci. Am intalnit dificultati din cauza frigului deoarece nu puteia sa catetri cu manusi si minile ne inghetau foarte repede si trebuia sa ne oprim ca sa ni le dezgetam. Castile de protectie au fost o parete importanta din echipament deoarece stanca era foarte friabiala.
Pe ultima portiune din traseu ar fi prins bine niste coltarii, dar am hotarat ca nu are rost sa pierdem timpu pentru ca ne-ar fi prins noaptea pe creasta si am fi orbecait in plus, mai prudenti la fiecare pas ne-am descurcat numa cu pioletul.
La ora 17.30 am terminat traseu si am ajuns in capatu vaii Costilei unde ne-am oprit sa mancam si sa ne punem coltarii pentru coborare. Am coborat prudenti valea Costilei pentru ca mai erau portiuni si cu zapada inghetata. Am ajuns la refugiu la ora 19.00 unde contrar asteptarilor noastre refugiu era plin de oameni. Ne-am dezechipat de coltari si hamuri si am coborat pe unde am urcat.
In Busteni am ajuns la ora 20.00 unde am baut 2 beri in asteptarea trenului de ora 21.15.
A fost o tura faina in care am invatat multe lucruri noi tinand cont ca a fost primu traseu de alpinism si prima data cand m-am dat cu coltarii.