Ne-am intalnit vineri, 21 noiembrie in Bicaz, pe la 3 pm: Manu, Dorel, Gabi si Cristina au venit cu masina din Brasov, prin Cheile Bicazului. Se anuntase zapada si vant puternic pentru week-end. Lasam masina la cabana Izvorul Muntelui, vorbim cu cei de la Parc care ne spun ca dupa Stanca Dochiei deja e zapada, achitam taxa de intrare in rezervatie (3,5 lei) si pe la 4.15 incepem sa urcam. Intram pe traseul Lutu Rosu, pe punct albastru, pana in drumul axial care duce de la Izvorul Muntelui la statiunea Durau, pe partea vestica a muntelui. Pe sosea mai mergem vreo 15 minute pana la intrarea in traseul Jgheabul cu Hotar, marcat cu triunghi albastru. Trecem pe la Stanca Dochiei si oitele sale, vreo 20 de stanci micute, luam apa de aici ca pana sus nu mai gasim izvor. Ninge tot mai puternic, zapada e depusa proaspat si se vad urme de pasi- eram avertizati ca trecuse dupa-amiaza cineva de la meteo pe acolo; oricum, marcajele sunt bune, iar deasupra lor au pus o banda reflectorizanta pentru o mai buna orientare pe timp de noapte. Trecem si de Vulturul lui Traian, iar cand ajungem la intersectia cu Jgheabul lui Stelea ce duce direct in spatele cabanei meteo de la baza Vf. Toaca, decidem sa urmam marcajul direct spre Dochia, caci vizibilitatea era redusa si nu permitea sa vedem nimic deosebit de pe platou. Trecem prin jnepenis si pe la 7.30 suntem la cabana Dochia (1750m altitudine).
Ne cazam intr-o camera de 4 locuri, cu baie proprie si balcon (16 lei de persoana), ne incalzim la o ciorba si un ceai cald si pe la miez de noapte ne grabim sa dormim, ca dimineata devreme pornim la drum iar.
Pe la 8 reusim sa parasim cabana si ne indreptam spre Vf. Toaca (1904m), al doilea ca inaltime din Ceahlau dupa Ocolasul Mare (1907m) pe care accesul este strict interzis pentru protejarea florei si faunei din zona. Ni se alatura doi caini de la Dochia (care aveau sa ne acompanieze pe tot traseul pana seara tarziu), trecem sa salutam pe cei de la cabana meteo si urcam pe Toaca, de unde abia se vedea cabana meteo de jos. Scarile ce duceau mai demult la statia meteo din varf sunt ruinate, nemaifiind practicatabile, fiind creata o poteca in stanga lor. Coboram de pe Toaca, ocolim stanca uraisa pe la baza ei si intram in traseul ce duce la cabana Fantanele (banda rosie), prin padure, pe langa Panaghia, Cusma Dorobantului, La Morminte. Ninge in continuare, cu fulgi mari, iar traseul e larg ca un bulevard, asa ca il stabatem vioi, bucurandu-ne de brazii incarcati de zapada. Ne oprim la cabana pentru un ceai cu rom, cum se facea pe timpuri, iar pe la 11.40 pornim spre cascada Duruitoarea, pe triunghi galben, prin Poiana Viezuri. La 13 suntem la cascada de 25 de metri, ce duruie usor pe lespezile mari. Urcam scarile pe langa balustrade si intram pe traseul spre Dochia (cruce rosie), cu atentie caci e inchis iarna din cauza riscului producerii de avalanse. Trecem de Poiana Scaius strabatand traseul in mici curbe, parcurgem si Polita cu arinis, dar ninsoarea se inteteste, scazand vizibilitatea. Urcam spre curmatura Piciorului schiop, unde iesim din padure si intalnim traseul ce duce din Jgheabul lui Voda in Poiana Stanile (banda albastra) spre dreapta. Noi tinem marcajul cruce rosie, ce apare pe stalpi desi si ne ajuta mult pe viscolul si ceata aceea. Urmele pasilor nostri erau acoperite repede de viscol, fata ne ingheata rapid, disconfortul e maxim- nu inteleg unde-i Piatra Lacrimata, de ce suntem pe marginea Ocolasului Mare, unde-i Jgheabul lui Voda, nici nu aveam vizibilitate pentru o buna orientare – noroc cu Manu care nu era ingrijorat defel atat timp cat eram pe marcaj. In cateva minute ajungem la o bobina de cablu, deci suntem pe platou! Marcajul o ia spre dreapta si imediat suntem in spatele cabanei Dochia- este 15.30, un timp foarte bun. Facem poze de invingatori in fata cabanei si ne oprim sa ne dezmortim la o ciorba. De aici suntem ca si ajunsi acasa, eu una rasuflu usurata! Coboram apoi prin Lutu Rosu, traseul cel mai scurt spre Izvorul Muntelui, pe care l-am parcurs rapid in vreo ora, insotiti de caini si in ceea ce ma priveste, cu multe alunecari pe frunzele si radacinile de sub zapada moale.
Pe la 7 ajungem la cabana Baraj, in drumul nostru spre Piatra- Neamt, unde se desfasoara Lira nemteana organizata de cei ce la clubul Petrodava. Cabana Baraj se afla chiar sub barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, pe soseaua ce duce de la Bicaz pe Valea Muntelui, spre Toplita. Ne oprim la o cantare de chitara, o bere si o pastrama de oaie pregatita de organizatori, dupa care ne continuam drumul spre oras. Cu un zambet larg pe buze. [Ioana Carp]
{easycomments}