Alpinism si escalada

LEGAREA ÎN COARDA

 Pentru legarea în coarda se foloseste nodul în opt prezentat în schita alaturata. Se recomanda trecerea corzii prin cele doua puncte de legatura ale scaunului pentru a se evita solicitarea la cadere într-un singur punct (inelul de chinga), oricât de solid ar parea.

Nodul în opt este un nod foarte solid, dezavantajul sau constând în faptul ca la solicitare puternica se strânge tare iar dupa aceea se desface cu greutate.
Folosirea altor noduri de legare în coarda (de ex. nodul bulin) este interzisa de UIAA începând cu anul 1992, când la Cupa Mondiala din St. Polden a avut loc un accident foarte stupid: nodul bulin s-a desfacut la cadere si un sportiv italian a cazut aproape de lânga top-ul panoului artificial (~20 m.) alegându-se cu paralizie generala definitiva. 
    
METODE DE ASIGURARE

 Împotriva caderii, persoana care se catara este asigurata prin coarda tinuta de coechipier. Eficienta asigurarii depinde de o serie de factori ce alcatuiesc lantul de asigurare: ham, nod, coarda, carabiniere, pitoane, dispozitiv de frânare.

Asigurarea se executa dinamic (prin frânare treptata) si nu static (prin blocarea corzii) deoarece se pot depasi usor limitele de rezistenta ale echipamentului. Frânarea se face cu mâna, recomandându-se începatorilor purtarea unei manusi de piele pentru evitarea arsurilor. Cele mai cunoscute dispozitive de frânare sunt opt-ul de rapel, placuta Sticht, nodul semicabestan si dispozitivul GRI-GRI.
   
   OPT-ul

Metoda de asigurare cu opt-ul aplica modelul nodului de rapel. Este o metoda destul de sigura, însa necesita foarte mare atentie în cazul caderilor grele a capului de coarda. Mâna poate bloca coarda pâna la sarcini de 2 KN.(~200 Kg.)*. Forta de frânare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaza se afla mai aproape de opt sau daca se frâneaza cu ambele mâini, rolul cel mai important fiind detinut de mâna aflata dupa dispozitivul de frânare    
 
 PLACUTA STICHT

 Aceasta metoda destul de raspândita, foloseste o placuta (cu o gaura ovalizata) confectionata din duraluminiu. Dimensiunea gaurii trebuie sa corespunda cu diametrul corzii folosite. Prin gaura se va trece coarda de asigurare, formând astfel o bucla. În bucla corzii se introduce o carabiniera cu filet care la rândul ei este legata de ham.

Distanta dintre placuta si carabiniera trebuie mentinuta constant la circa 10 cm. În caz de solicitare, placuta se apropie de carabiniera, obtinându-se astfel efectul de frâna. Mâna poate bloca coarda pâna la sarcini de 2.5 KN.(~250 Kg.)*.

Forta de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaza se afla mai aproape de placuta sau daca se frâneaza cu ambele mâini. Dezavantajul acestei metode este faptul ca la solicitare puternica (cadere cap de coarda), coarda este gâtuita în placuta.
   

  NODUL SEMICABESTAN

 Aceasta metoda a fost inventata de Werner Munter, un colaborator al UIAA în probleme de tehnica a securitatii. Se foloseste numai o carabiniera cu filet (cu forma ovalizata) atârnata în ham sau în piton. Coarda formeaza în carabiniera un nod semicabestan care are tendinta de a frâna coarda prin frecare în caz de solicitare. Mâna poate bloca coarda pâna la sarcini de 3 KN.(~300 Kg.)* Forta de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaza se afla mai aproape de carabiniera sau daca se frâneaza cu ambele mâini. Filetul carabinierei trebuie sa se afle în partea mâinii ce frâneaza. Cu o mâna se conduce coarda si cu cealalta se frâneaza. Dezavantajul acestei metode consta în faptul ca în timpul asigurarii se realizeaza o rasucire a corzii in carabiniera.
 
Etapele de formare ale nodului semicabestan sunt urmatoarele »

Dupa o perioada de practica, nodul semicabestan se poate realiza doar cu o singura mâna.
  
  DISPOZITIVUL GRI-GRI

La caderile importante forta de soc depaseste usor 3-4 KN iar în cazul folosirii opt-ului, placutei Sticht sau a semicabestanului mâna nu mai poate tine sarcina si începe sa scape coarda. În final caderea mai poate fi oprita prin frânare dar exista riscul ca spatiul de cadere sa creasca periculos datorita unei frânari slabe din partea coechipierului ce se teme sa nu îsi arda mâinile.

Acest risc nu exista cu un dispozitiv GRI-GRI. Omologat de UIAA, se blocheaza la soc si începe sa scape coarda de la valori ale fortei de soc mai mari de 9 KN (pentru a nu fi depasite normele suportate de echipament) permitând asiguratorului sa execute frânarea caderii. Este recomandat numai în traseele pentru escalada sportiva echipate cu pitoane forate (spituri), întrucât solicita mult mai mult pitoanele la cadere decât celelate metode de asigurare.

* Valorile sunt date pentru cazul în care se asigura fara manusa pentru mâna aflata în urma dispozitivului de frânare. Este însa foarte recomandabila purtarea unei manusi de piele (mai ales la începatori) pentru evitarea arsurilor mâinii si implicit a urmarilor maririi distantei de cadere.     
  
  NODUL CABESTAN

 În numeroase momente poate aparea necesitatea de blocare a corzii: autoasigurare, rapel pe un fir, blocare a corzii dupa o cadere a partenerului pentru acordarea primului ajutor.

Se foloseste nodul cabestan si o carabiniera cu filet. A nu se confunda nodul semicabestan cu cel cabestan, întrucât  primul nu blocheaza coarda ci reprezinta o modalitate de asigurare dinamica.

Dupa o perioada de practica, nodul cabestan se poate realiza doar cu o singura mâna!        
 
  NODUL PRUSIK

 Nodul Prusik reprezinta un nod cu ajutorul caruia se poate urca pe coarda fixa. Un exemplu de caz în care folosirea lui este esentiala: caderea capului de coarda (sau a secundului) într-un pasaj surplombant. Nereusind sa ajunga la perete, capul va folosi nodul Prusik sa urce pe coarda blocata de secund pâna la pitonul pe care s-a cazut, iar din acest punct poate relua escalada.

Avantajele nodului Prusik sunt evidente: nu necesita decât o bucata de cordelina cu diametrul de minim 4 mm., se blocheaza foarte usor sub sarcina iar la eliberarea sarcinii poate fi mutat foarte usor. Nodul Prusik se blocheaza în ambele sensuri de solicitare.
       

  NODUL DE LEGARE A DOUA CORZI

Dupa cum sugereazasi numele sau, acest nod serveste la legarea a doua corzi. Este practic pentru instalarea unor tope-rope-uri mai lungi, pentru plasarea unui rapel mai lung, etc.   
  

  PLASAREA BUCLELOR ECHIPATE

Coarda trebuie sa alunece usor prin carabinieresi peste muchiile stâncoase pentru ca escalada sa decurga normal, fara piedici. Principala conditie pentru circulatia nestânjenita a corzii este de a o trece corect prin carabiniere, ceea ce înseamna ca trebuie prevazuta directia pe care o va lua coarda dupa trecerea capului de coarda dincolo de piton.
În nici un caz coarda nu trebuie sa faca o bucla care ar putea duce la blocarea ei punând capul de coarda în imposibilitatea de a continua escalada. Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare, mai ales în cazul în care coarda trece prin mai multe pitoane. Daca o singura bucla nu satisface conditia de trecere usoara a corzii se vor folosi doua sau chiar mai multe bucle asezate în lant. Bineînteles, se pot folosi si bucle mai lungi.
De obicei o bucla echipata are cele doua carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri opuse.
Ajuns la piton, capul de coarda va introduce în acesta carabiniera cu clapeta plata (clapeta fiind orientata spre directia de urcare pâna la urmatorul piton). Dupa aceea, se va introduce coarda prin carabiniera cu clapeta curbata, folosind unul din cele doua procedee prezentate în figurile 1-2, în functie de pozitia carabinierei. Procedeul de introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de catre începatori întrucât în acel moment potentialul de cadere este maxim. Carabiniera cu clapeta plata se introduce în piton cu clapeta orientata spre directia în care se va urca pentru a se evita decarabinarea în caz de caderea laterala a capului de coarda. Sensul de trecere a corzii prin carabiniera fata de verticala este interior spre exterior. Prin plasarea corecta a primei carabiniere în piton se asigura automatsi trecerea corecta ca directie a corzii prin cea de-a doua carabiniera.
Desenele alaturate sunt destul de sugestive prezentândsi gravele erori ce se pot produce prin plasarea incorecta a carabinierelor în pitoane sau prin incorecta pregatire a buclei (ambele carabiniere au clapeta orientata spre acelasi sens.   
                

  ORGANIZAREA PLATFORMEI DE REGRUPARE

 Asigurarea ideala se bazeaza pe minim doua puncte fixe soldarizate între ele, care sa reziste la solicitari în jos, lateral si chiar în sus, mai ales când nu putem prevede directia lor probabila.

Solidarizarea a doua puncte fixe se face prin „triunghiul fortelor” (ca în figura) urmarind repartizarea judicioasa a efortului. Unghiul favorabil este cuprins între 0 si 60, dar în nici un caz nu va depasi 120, deoarece încarcarea sistemului ar deveni mai dezavantajoasa decât cu un singur punct! Cel mai bine este sa se foloseasca o bucla lunga de chinga care permite carabinierei suficienta mobilitate. Dar atentie! Este obligatorie realizarea unei articulatii prin încrucisarea unui dintre fire pentru a se forma un sistem de prindere al carabinierei la cedarea unui punct de asigurare.

Orice persoana odata ajunsa în regrupare trebuie sa se autoasigure utilizând o bucla de chinga omologata (22 KN)si 2 carabiniere. Autoasigurarea este practica si în timpul catararii pentru odihna, dar în nici un caz nu trebuie reînceputa catararea cu autoasigurarea plasata, întrucât socurile datorate caderii capului de coarda pe o bucla de 60 cm. este fatala.
    
  PITOANELE

Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare. Exista enorm de multe tipuri de pitoane, cu diferite forme si profile. Materialul din care se produc pitoanele este otelul moale si otelul dur.

Pitoanele se împart în doua grupe:
 clasice: pitoane ce pot fi plantate doar în fisurile naturale ale stâncii prin batere cu ciocanul. Ele pot suporta urmatoarele sarcini:

 pentru pitoanele confectionate din otel moale:
    – în fisuri longitudinale:6-10 KN.
    – în fisuri transversale:9-12 KN.

 pentru pitoanele confectionate din otel dur:
    – în fisuri longitudinale:10-15 KN.
    – în fisuri transversale:15-20 KN.

  forate: pitoane ce pot fi plantate în orice loc; pentru plantare este forata o gaura cu o bormasina (sau în lipsa cu o foreza de mâna), în gaura se bate un diblu de metal cu filet pe interior care la capat are o pana de metal. Pana se despica prin batere, fixând mai bine diblul.

  În final se înfileteaza pitonul folosindu-se suruburi sau piulite, în functie de modelul diblului. La alte modele diblul se fixeaza în gaura folosind un adeziv special (spituri cu cimentare rapida). Spiturile cu cimentare rapida Petzl suporta pâna la 50 KN (recordul absolut de rezistenta al spiturilor). Pitoanele forate se numesc în mod uzual spituri. Un piton forat în stânca compacta suporta 25 KN.

O varianta a pitonului forat este pitonul de expansiune, ce reprezinta un piton clasic prevazut însa cu o pana de metal ca la pitonul forat pentru o mai buna fixare.

Modalitatile mecanice de plasare a spiturilor sunt prezente în figurile de mai jos.

Plasarea unui spit de expansiune.
 

Plasarea unui spit cu filet.
 

PUNCTE DE ASIGURARE DEMONTABILE