1.O varã întreagã m-a tinut pãdurea
Cu fata în iarbã si gândul aiurea
Iar acum în toamnã la plecare
Se tânguie cã mã rup din inima ei si o doare.
R: Pãdure, pãdure nebunã
În fiecare noapte cu lunã
Voi rãtãci fãrã tintã agale
Ca o frunzã mânatã de vânt pe potecile tale.
2.În fiecare noapte de iarnã
Umbra mea albã va veni sã se-astearnã
Ca o ursoaicã cu puii ucisi
La umbra stejarilor trãdati de frunzis.
3.Voi veni în fiecare dimineatã
Uneori ca o umbrã alteori ca o ceatã
Ori ca o negurã, ori ca o brumã
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pãdure nebunã