Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | 1 mai și munții Perșani pe pedale
16202
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-16202,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,elementor-page elementor-page-16202,no-js

1 mai și munții Perșani pe pedale

1 mai si muntii persani

1 mai a fost despre munții Persani. Despre dat la pedale, efort, voie bună și distracție.

Dimineața a început cu o plimbare până la Cub Bike Service, de unde am împrumutat cu Misha bicicletele electrice cu care urma să cutreierăm munții. De acolo ne-am deplasat cu viteză până la gară, de unde trebuia să luăm trenul de la 9:20 spre Zărnești. Acolo ne-am întâlnit cu Miță, Daria, Marmo, Miha, Silvana și Bogdan. Ne-am cumpărat biletele, am urcat bicicletele în vagon, ne-am așezat pe scaune și ce să vezi, următoarea stație mai urcă niște bicicliști. Iar următoarea stație alții.. și alții.. și alții.. încât nu mai puteai să treci prin vagonul respectiv că avea în jur de 17 biciclete. Și uite așa am căzut toți de comun acord să coborâm împreună la aceeași stație.
Am ajuns la destinație, ne-am deplasat până la Lidl să cumpărăm dulciuri pentru energie și mâncare pentru foame și am pornit în mirifica tură. La Lidl și-au făcut apariția și Maz cu Bușe, așadar eram în total 10 trompeți dornici de plimbare.
Traseul era în felul următor: de la Zărnești o luam spre Holbav, apoi spre Paltin, Poiana Mărului și înapoi în Zărnești. O tura de aprox. 50 km cu 800 m dif. de nivel. De la Zarnesti la Vulcan am luat-o pe o scurtătură de 40 de min în 3 ore, ocolind 4 km ca să ajungem la conducta lui Bușe pe care cepeneteii noștri s-au dat cu multă vitejie și îndemânare.
Traseul în sine era plin de obstacole: gropi, crengi, noroaie, urcare-coborâre-urcare-coborâre, alte crengi, alte gropi și ce să mai, o adevărată aventură! M-am distrat pe cinste.
Urcările încercam să le fac fără să consum bateria bicicletei, să trag la fel de mult ca toată lumea, dar nu pot să neg că mi-a prins extrem de bine când eu nu mai aveam energie, să aibă bicicleta. Și uite așa pedalam frumos și fără osteneală când pe alții curgeau apele. Dar zău, am consumat din baterie doar puțin!
Am ajuns și la Vulcan, am făcut o pauză de mâncare, am mai râs și glumit și dă-i înainte, că mai aveam de mers. Drumul până în vârful muntelui a fost la fel de plin de obstacole iar pauza de acolo la fel de binemeritată. Ne-am întâlnit cu un tip cu o bicicletă ușoară cu care s-a întrecut Misha, câștigând, bineînțeles, dar pierzând totodată și 14% din bateria bicicletei. Lungul forestier s-a transformat într-o potecă frumoasă pe care am pedalat cu toții foarte veseli, dar în care am mai și împins la biciclete și am sărit peste un imens pârleaz ce ne stătea în cale.
Ajunși la Vasi ne-am oprit la o băncuță, ne-am scos din ghiozdan merindele, foamea și voia bună, am mâncat câmpenește, povestit și râs și uite așa a trecut o oră neașteptat de repede. Ne-am despărțit apoi în două grupuri din cauza unor motive tehnice și fiecare grup a avut câte o scurtătură minunată.
Miță, Marmo, Daria, Miha, Bușe și Maz au coborât pe o muchie în drumul forestier spre satul Paltin, de unde au continuat pe asfalt până în Poiana Mărului. Bușe cu Maz au plecat înainte, iar ceilalți au luat-o încetinel la deal spre Zărnești după ce au băut o cola binemeritată.
Ajunși în Zărnești au dat de o spălătorie, unde și-au pregătit bicicletele pentru următoarea tură. După niște scurte calcule au decis că pedalând vor ajunge mai repede în Brașov decât trenul, și asa din 50km au ieșit 80km. Ajunsi în Brașov, au savurat un binemeritat ursuleț și s-au despărțit convinși că ne vom revedea curând într-o nouă experiență.
Eu, Silvana, Bogdan și Misha am avut o frumoasă coborâre din Holbav până în Vulcan, pe înserate, sub briza vântului care ne flutura părul și gustând din viteză. Pe drum ne-am întâlnit cu Cățel și cu duba lui salvatoare care ne-a cărat fundurile și picioarele iar reîntâlnirea cu Bușe și Maz, ei pedalând, noi stând lejer pe scaunele din mașină, a fost foarte amuzantă.
Așadar, la final cu toții am ajuns cu bine acasă, obosiți dar fericiți de minunata tură ce a avut loc și care, eu una, abia aștept să se mai repete.
No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.