Alexandra Găman, despre tură:

“Sâmbătă dimineața, lăsând în urma unei săptămâni de muncă și stres împreună cu cei mai plini de viață și aventuroși colegi, am hotărât să mergem pe Vârful Suru. Nefiind presați de timp, am ales varianta din Sebeșu de Sus, mai lungă, contribuind astfel la o atmosferă bună, presărată cu glume de tot felul, care ne-a permis să ne cunoaștem mai bine datorită acestui traseu mai lung.

După multe povestiri și reprize de râs puternic, scopul nostru fiind să speriem ursul, din spusele lui Mihai: “Baaai Ursu’, ce laba mare are”, Silvana: ”Pe Mihai noi trebuie să-l închiriem pentru atmosfera faină pe care o face”, speriați, dar și amuzați, am luat-o rapid la dreapta spre indicatorul Cabana Suru.

După o oră de mers, am ajuns la intrarea în traseu spre Cabana Suru. Traseul nu este greu, diferența de nivel este de aproximativ 950 de metri până la cabană. Prima parte a traseului este o urcare ceva mai solicitantă.

Pădurea, ca o simfonie de culori, ne-a încântat privirile și sufletele până la cabană. Pădurile de foioase “se dau mari” în luna asta, nu? Admirând peisajul, nici nu am realizat când am ajuns la cabană, unde am fost întâmpinați de cabanier, care ne-a servit cu ceai și cafea.

Cabana Suru este situată la cota 1450 de metri, cu o capacitate de 25 de locuri, deși noi am fost mai mulți, “ne place la înghesuiala colegilor isteți”. 

Poteca merge pe lângă monumentul salvamontistului, iar în ultima parte a traseului, poteca urcă în zig-zag până pe Șaua Surului, unde vom întâlni și traseul crestei principale.

A fost o tură extraordinară presărată cu cei mai faini oameni și timp de calitate petrecut împreună.