Ajung in gara si ma intalnesc numai cu Smendre, Vladut si Seby neputand sa ajunga. Plecam din brasov cu trenul de 6:40 catre Busteni. Pe tren am impartit echipamentul si mi-a explicat niste noduri. Odata ajunsi in Busteni mergem pe Munticel pana la un moment unde facem stanga spre Refugiul Costila. Aici ne oprim sa mancam ceva dupa care ne echipam cu coltari. Bine inteles ca Smendre m-a intrebat daca am mai mers vrodata cu coltari si mi-a spus ca o sa-mi rup parazapezile ceea ce s-a si intamplat 
Incepem urcarea pe Valea Galbinelelor unde dam de niste rafale incredibile de vant cu zapada. Ca sa fie si mai bine vantul incepe sa proiecteze in aer mici pietricele care au o viteza uimitor de mare. Urcarea este foarte rapida si obositoare. Pentru mine este foarte grea fiind prima mea tura cu coltari. 
La o mica oprire eu reusesc sa imi scap manusa stanga pe vale neputand sa o mai recuperez. Norocul meu face ca mai avem o pereche de polar. Reusim sa ajuncem intr-un loc mai ferit la adapostul unei mari stanci unde ne echipam cu hamuri si ne legam intre noi cu o semi-coarda de 15m, ceea ce mi-a oferit o si mai mare siguranta stiind ca daca o sa alunec e cineva care ma poate opri (ulterior am aflat ca asta e prima data cand Smendre s-a asigurat cu un membru punandu-si si viata lui in pericol).
Incepem sa avansam spre Hornul Coamei unde panta e din ce in ce mai mare si mai dificila. Spre deosebire de Valea Galbinelelor vantul s-a mai domolit. Asteptand ca Smendre sa catere un pasaj mai dificil, ma trezesc cu o bucatica de gheata in cap care a fost adusa de vant fara mila (am ramas 10 sec dezorientat). Fiind necesara asigurarea mea la un moment dat pentru 2 pasaje mai grele ceea ce nu ma deranjat.
Odata ajunsi in varf savuram peisajul incredibil si spre surprinderea noastra vantul nu mai bate aproape deloc fiind protejati de masiv. Incepem sa ne gandim la ce alternative avem pentru coborare. Aveam de ales intre Valea Cerbului, Valea Costilei sau sa urcam pana al Costila pe platou si sa gasim de acolo o alat traseu. Incercam avansarea catre Valea Cerbului. Nici nu reusim sa trecem de muchie ca era sa fim luati pe sus de vant ceea ce ne face ca imediat sa revenim la locul unde eram in siguranta. Ne ramane sa mergem pe Valea Costile nestiind daca o sa intampinam un pasaj pe care nu o sa-l putem trece. Coborarea se face lejer unde intampinam un fenomen foarte ciudata. Zapada fina adusa de vant se canaliza pe vale si aluneca frumos continu in jos numai pe un canal sapat de ea formand “raul de zapada”.
Reusim sa ajungem inapoi la Refugiul Costila fiind fericiti ca nu am avut nici o problema unde ne dezechipam. Ne intoarcem in Busteni unde simtim nevoia sa bem un Ciucas (Noroc Smendre) ca sa sarbatorim o tura perfecta si plina de invataturi pentru mine.