Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Copiii nebuni ai muntelui (alte publicatii)
212
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-212,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Copiii nebuni ai muntelui (alte publicatii)

Multi se intreaba "Ce-i domnule cu CPNT-istii astia? Ce fac ei asa deosebit?" Acesti copii nebuni ai muntelui, cum le-am spus, sunt studenti. Dar nu sunt studenti obisnuiti. Ei au o dragoste mare. Dragostea pentru munte si natura.

Toti cei care vor intelege acest lucru vor intelege si faptele lor.

Ce fac ei pentru dumneavoastra, turistii obisnuiti? Fac poteci si marcheaza trasee pentru ca dumneavoastra sa nu va rataciti. Construiesc si consolideaza podete pentru ca dumneavoastra sa puteti ajunge in mijlocul naturii, si sa fiti in siguranta. Aduna gunoaiele si mizeria pe care dumneavoastra le lasati pe munte cand plecati.

"Ei si ce, mare branza.",veti spune. Asta cam asa-i, daca pe dumneavoastra nu va intereseaza, pe ei da. Ii intereseaza viitorul mediului inconjurator. Vor ca si copiii lor sa se bucure de frumusetile naturii.

Natura care a fost atat de generoasa cu judetul Brasov. Vor, si spera, ca si dumneavostra sa in?elegeti ca muntele este viu. Si el traieste. Si daca il loviti, si-l tot loviti, moare. Tocmai acest lucru vor sa-l evite CPNT-istii. Si nu este usor.

V-ati intrebat vreodata cu cate sacrificii fac aceste lucruri? Frig, ploaie, zapada si chiar accidente sunt motive care i-ar putea face sa renunte. Insa, respectul si dragostea pentru munte ii fac sa nu dea inapoi. Nu vreau, acum sa fac apologia faptelor lor.

Dar sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Pentru motiv ca nu au nici un castig material din toate aceste lucruri pe care le fac, si tot merita respectul dumneavoastra al turistilor. Nu mai vorbesc de ploconirile pe la diferite usi pentu a obtine o lingura si-o farfurie, un ban pentru o paine sau un cartof, sa-l puna in ciorba. Poate am fost cam dur. Dar trebuie sa invatati de la ei sa respectati natura.

Trebuie sa intelegem cu totii ca odata cu distrugerea ei, mai devreme sau mai tarziu disparem si noi. Si nu vrem asta, nu-i asa?

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.