Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Jurnal de tura: Piatra Craiului, 30-31 mai 2009
599
post-template-default,single,single-post,postid-599,single-format-standard,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,elementor-default,elementor-kit-15664

Jurnal de tura: Piatra Craiului, 30-31 mai 2009

Jurnal de tura: Piatra Craiului, 30-31 mai 2009

Traseu: Zarnesti – Cheile Pisicii – La Table – ref. Grind – Casa Folea – Fantana lui Botorog – Zarnesti 
Membrii participanti: Oana, Andrei, Teo mica, Cornel, George, Balan, Manu, Pupaza, Ionut

Prima bisericuta (eu, Andrei, Teo mica, Cornel, George, Balan) am plecat sambata spre Zarnesti cu personalul de 6:11, urmand ca ceilalti trei (Manu, Pupaza si Ionut – fratele lui Manu) sa soseasca mai tarziu pe un alt traseu.

Initial se dorea a se face creasta sudica si a cobora in refugiu speo insa vremea nu promitea nimic bun asa ca am renuntat la idee si bine am facut (a se vedea stirea cu salvamontistii care au salvat trei turisti hipotermici, rataciti pe creasta). Asa ca am facut stanga din prapastii si am urcat prin Cheile Pisicii pe cruce rosie. Parasim cheile si urmam de acum drumul forestier. Se urmareste acelasi marcaj pana la Table, care arata la fel de dezolant cu defrisarile din zona. 


Pe alocuri intalnim petece de zapada insa nimic nu e alarmant. Pe masura ce urcam spre refugiul Grind incepe o ploaie mocaneasca de ne intra pana la piele iar zapada incepe sa castige teren. In refugiu mancam un sandvis, ne luam inima in dinti si sub ploaia care incet, incet s-a transformat intr-o veritabila ninsoare, incepem cautarea unui refugiu ascuns din zona. 

Pe culoarul de avalansa am vazut un grup de turisti care coborau galagios spre refugiul Grind iar pe valcelul cel mai lat din stanga culoarului am zarit 19 capre negre asa ca noi am participat si la numaratoarea de capre 😛

Din cei sase numai eu mai fusesem o data cu vreo 4 ani in urma la refugiu, insa nu mai recunosteam drumul spre el asa ca am bajbait la baza a doua valceluri pana ce am primit indicatii de la Negru si Smendre la telefon si dupa vreo 20 de minute am zarit si scara de lemn ce duce la refugiu.

Am fost mai mult decat incantati sa zarim o soba de care eu nu stiam. Dupa ce focul s-a intetit si am sorbit un ceai cald si o supa rolton cu fidea am simtit cum ne revine caldura in trup. Ne-am pus hainele la uscat si i-am primit si pe ceilalti trei sositi mai tarziu, in jur de ora 17 urmati de Rosu, un caine de la Casa Folea.

Au urmat jocurile de societate (boltz :P) si atmosfera a fost incinsa desi nu aveam chitara la noi.

La 7 dimineata soarele a inundat refugiul cu lumina rosiatica insa pe cat de frumos era nimeni nu a iesit din sacul de dormit. Am mai motait pana pe la 9 am luat micul dejun si dupa ce ne-am facut rucsacii si am facut curat in refugiu am pornit spre refugiul Grind pe culoarul de avalansa. Rosu si-a facut exercitiile de dimineata fugarind vreo 11 capre negre inspre creasta dar a renuntat si ne-a urmat.

Ajunsi la Casa Folea am baut un ceai, l-am predat pe Rosu 🙂 si ne-am impartit din nou in doua bisericute: Manu, Ionut, Teo mica si Pupaza au plecat cu masina iar eu, Andrei, George, Cornel si Balan am continuat drumul prin sate. Saracie mare insa peisaje incredibile – asa cum e pe la noi pe la romani.

La Botorog ne dam seama ca ar trebui sa mergem mai repede daca vrem sa prindem trenul de 17 asa ca ne-am asezat sa mancam un sandvis si sa ne racorim putin picioarele in parau. Receeeeeeee !!! Dar tare fain ne-a prins 🙂

O tura in care vremea ne-a luat prin surprindere dar fiind echipati cu strictul necesar am fost feriti de neplaceri 🙂

 

Galeria foto

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.