Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Muntenegru 2011
1170
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-1170,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Muntenegru 2011

Muntenegru 2011

3 – 13 august 2011

Sapte oameni, doua masini, trei biciclete … destinatia: Muntenegru.


Anul acesta am continuat traditia CPNT: trofeul Albatros (bratul Sulina, Delta Dunarii) si un pic de relaxare in Vama Veche dupa toate trofeele, concursurile si maratoanele din an. Odata reveniti in Brasov, miercuri dis de dimineata ne-am intalnit la Nicu si am impartit oamenii, bicicletele si bagajele in cele doua masini: Andreea, Luci, Nicu si bitele intr-o masina, Stef, eu, Andrei si Geta in cealalta.

Pornim la drum si fiindca tot suntem in drum facem popas in Sibiu pentru o ciorba de burta la Kontiki … dezamagire totala – erau in concediu legal pana pe 15 august asa ca am mancat la Plaza din belsug, ieftin si bun.

Ne continuam drumul spre Drobeta Turnu Severin si iesim din tara pe inserat pe la Portile de Fier I, Централна Србија, Serbia, unde mai in gluma mai in serios ne intrebam daca asigurarea medicala contine si repatriere in caz de … orice 🙂

Datorita faptului ca am ales o ruta mai ocolitoare pentru a ajunge cat mai aproape de prima atractie din Muntenegru (Parcul National Durmitor) iar soferii se resimteau deja, facem un popas in Serbia si dormim care cum apucam: in masini, pe iarba in saci sau in cort.

 

De dimineata reconfiguram traseul pe harta si cu ajutorul GPS-ului si pornim din nou la drum. De la granita Serbiei cu Muntenegru mai facem putin si ajungem in Parcul National Durmitor, in orasul Zabljak, situat in partea de nord-vest a tarii, in inima regiunii Durmitor la 1456 m altitudine, orasul aflat la cea mai mare altitudine din Balcani. Zabljak este inconjurat de 23 varfuri muntoase de peste 2200 m altitudine, cu 18 lacuri montane si canionul rauluiTara, cel mai lung și cel mai adânc defileu din Europa si al doilea din lume (78 km si 1300m). Din anul 1977 partea inferioară a defileului, aparține de Parcul Național Durmitor, fiind considerat la fel ca și canionul Colorado patrimoniu mondial UNESCO.

 

In Durmitor am stat 2 zile. In prima zi am urcat pe varful Bobotov Kuk (2,523 m)deasupra Vaii Skrka si lacul Veliko Skrcko Jezero (1686m).


A doua zi Andreea, Nicu, Luci si Andrei au facut o tura de aprox. 65 km cu bicicletele iar eu, Stef si Geta ne-am relaxat la soare pe malul lacului Crno Jezero

Am parasit Parcul National Durmitor si ne-am indreptat catre Parcul National Biogradska Gora si lacul Biogradsko unde am vizitat singura padure tropicala din Europa. Parcul este situat in partea de nord-est a tarii si cuprinde 54 km patrati din regiunea montana Bjelasica. Statutul castigat in 1952,  la numai sase ani de la infiintarea primului parc national din lume, il claseaza printre cele mai vechi zone protejate si totodata cele mai frumoase.

Pornim mai departe spre Lacul Skadar ( Lake Scutari / Lake Shkodër) impartit cu Albania. Partea din Muntenegru este Parc Natural, cea din Albania, nu. E unul dintre putinele locuri din Europa unde mai gasesti pelicani. Alaturi de ei, în fiecare an, un sfert de milion de pasari se intorc aici din tarile calde. Peste 270 de specii de pasari isi fac cuib pe malurile lacului. Lacul are 44 km lungime și 7 km latime.


Pe malul estic e orașul albanez Shkodra, care a dat si numele lacului. Oamenii sunt dezghetati si prietenosi: am “parcat” in localitatea Murici la sugestia unui nene marinar glumet din zona, care stia de Constanta  si ne-am imprietenit cu un baiat care lucra la pensiunea din zona, tare simpatic care din prima noapte ne-a pus sa-i traducem expresii cenzurate trimise pe mail de catre colegi de munca romani.


Ne-am continuat traseul catre litoralul Marii Adriatice, unde am vizitat pe scurt mult prea populatul si mediatizatul oras Ulcinj si cetatea sa; am trecut pe langa Sveti Stefan – o insula aflata la 6 km de orasul Budva pe litoralul Marii Adriatice si conectata de tarm printr-un istm ingust si ne-am continuat drumul spre Budva la fel de celebru ca si Ulcinj din pacate. Aici speram sa dam de o plaja de hipioti insa am preferat sa mergem mai departe si am campat intr-o parcare din localitatea Zanjice, langa Golful Kotor. Aici am avut parte de liniste, apa limpede, arici de mare si stanci ascutite de pe care ne exersam sariturile in mare.

Am parasit Golful Kotor si ne-am indreptat spre orasul turistic Plav. De pe drum am putut vedea lacul Plavsko, aflat la 906 m altitudine, cel mai mare şi mai accesibil lac montan din Muntenegru, aflat intre lanturie muntoase Prokletije si Visitor. Ne-am montat tabara de baza in localitatea Gusinjie. A doua zi, Nicu si Luci au facut o tura de bite pe un traseu destul de hardcore 🙂 iar eu, Andrei, Andreea, Stef si Geta am facut o plimbare scurta sa vedem Ponorul Grlje.

Urmatoarea zi ne-am trezit la ora 5 dimineata, ora Romaniei, multumita lui Luci :)) si am pornit spre cel mai inalt varf din Muntenegru, vf Zla Kolata (2534 m) – lantul muntos Prokletije (Alpii Albanezi) aflat la granita Muntenegrului cu Albania. Pe drum am trecut pe langa pestera Ledena Pecina si am urcat spre varf pe acordurile unei doine cantata de o tanti ciobanita albaneza cu oile la pascut.

Dupa un photo session pe varf si o ultima privire in jur, de o parte Muntenegrul, de cealalta Albania, o dam de vale pentru o ultima noapte la cort.

Concluzie: Muntenegru este un adevarat paradis al turistilor cu o varietate de activitati si locuri de vizitat, fie ca vrei munte, o tura cu bicicleta pe drumuri ce aduc cu Transfagarasanul sau Transalpina sau sa te relaxezi la soare pe malul vreunui lac sau pe o plaja la Marea Adriatica. Daca aveti ocazia sa o vizitati nu veti regreta 🙂

Živjeli !!!


Mai multe poze aici.

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to toolbar