Clubul pentru Protectia Naturii si Turism:-
În poarta eternitãtii îsi asteaptã fiii privind din zare în zare, cu ochii albastri ai cerului bãtrâna mãicutã, NATURA. Dar tot mai rar o vizitãm, rãpiti fiind de ritmul vietii moderne. Oare o vom da uitãrii? Am fi atunci nerecunoscãtori fatã de mãrinimia ei. Adevãrata fericire nu se aflã numai în tentatiile trepidantelor aglomerãri urbane ci o vom cunoaste doar întelegand zborul lin al acvilelor si ascultând povestile împletite de vant printre cetini.
Tot mai putini sunt acei care au rãbdare si inima pentru a-si duce pasii grei pe cãrãrile pietroase ale muntilor. Si prea de multe ori adevãratii iubitori ai lumii descãtusate de prejudecãtile lumii urbane sunt oameni in vârstã. Sa fie tinerii mai putin sensibili? Nu! Nu este posibil! Si ca dovadã, iatã cã s-a înfiintat într-o searã de toamnã târzie, un cerc constituit din studenti brasoveni, sufletisti, din ale cãror inimi porneste, odatã cu sângele pompat spre toate cotloanele corpului, dragostea de suav, liniste si mãretie.
Au fost la început cincizecisiopt, toti tineri, toti veseli, pusi pe glume, sensibili la chemarea naturii. Ce amintiri au rãmas de atunci?
– o datã scrisã pe o foaie de hârtie: 21 NOIEMBRIE 1973;
– un nume: POP DUMITRU – student silvicultor, primul presedinte al cercului;
– si au mai rãmas patru litere: C.P.N.T., al cãror înteles nu este doar "Cercul pentru Protectia Naturii si Turism" ci mult mai mult decât atât:
COLABORARE,
PRIETENIE,
NETÃRMUIRE,
TINERETE,
o asociatie de oameni de suflet si patimã. Si dacã oamenii au fost mereu altii de-a lungul vremii, cercul a continuat sã fie acelasi, încat astãzi sute de studenti si fosti studenti îi cunosc cãldura interioarã.
Timp de 30 de ani membrii sãi au trãit ninsorile albe ale ghioceilor cãtre cer, au iubit izvoarele desferecate de vrãjile iernilor, au ascultat cântecul pãsãrilor, au privit cum vântul împrãstie regretele ruginite ale fulgilor prin vãi si s-au bucurat de cusmele albe de mosnegi ale muntilor înzãpeziti.
Anii de iubire a naturii s-au scurs, si scurgerea lor a lãsat în urmã pe malurile despãrtirii nume de oameni legate de chemarea naturii si de sufletele noastre printr-un liant indestructibil, iubirea de frumos.
Dar a iubi nu înseamnã doar a admira, ci si a ingriji, a ajuta, a dãrui. Pentru acest motiv membrii Clubului pentru Protectia Naturii si Turism nu s-au mãrginit la a privi si admira natura ci au muncit pentru a-i proteja frumusetile, pentru a-i vindeca rãnile pricinuite de semenii nostri inconstienti si insensibili, pentru a-i dãrui un plus de farmec si poezie.
Au fost la început cincizecisiopt, toti tineri, toti veseli, pusi pe glume, sensibili la chemarea naturii. Ce amintiri au rãmas de atunci?
– o datã scrisã pe o foaie de hârtie: 21 NOIEMBRIE 1973;
– un nume: POP DUMITRU – student silvicultor, primul presedinte al cercului;
– si au mai rãmas patru litere: C.P.N.T., al cãror înteles nu este doar "Cercul pentru Protectia Naturii si Turism" ci mult mai mult decât atât:
COLABORARE,
PRIETENIE,
NETÃRMUIRE,
TINERETE,
o asociatie de oameni de suflet si patimã. Si dacã oamenii au fost mereu altii de-a lungul vremii, cercul a continuat sã fie acelasi, încat astãzi sute de studenti si fosti studenti îi cunosc cãldura interioarã.
Timp de 30 de ani membrii sãi au trãit ninsorile albe ale ghioceilor cãtre cer, au iubit izvoarele desferecate de vrãjile iernilor, au ascultat cântecul pãsãrilor, au privit cum vântul împrãstie regretele ruginite ale fulgilor prin vãi si s-au bucurat de cusmele albe de mosnegi ale muntilor înzãpeziti.
Anii de iubire a naturii s-au scurs, si scurgerea lor a lãsat în urmã pe malurile despãrtirii nume de oameni legate de chemarea naturii si de sufletele noastre printr-un liant indestructibil, iubirea de frumos.
Dar a iubi nu înseamnã doar a admira, ci si a ingriji, a ajuta, a dãrui. Pentru acest motiv membrii Clubului pentru Protectia Naturii si Turism nu s-au mãrginit la a privi si admira natura ci au muncit pentru a-i proteja frumusetile, pentru a-i vindeca rãnile pricinuite de semenii nostri inconstienti si insensibili, pentru a-i dãrui un plus de farmec si poezie.