1. Doar în bratele tale m-am simtit copil
Protejat de ploaie, vânt si ceatã
Linistea mi-o gãsesc în chipul tãu blajin,
Printre frunze vântul mã rãsfatã
2. Tu, iubitul meu munte, mã înalti spre cer,
Printre stâncile tale e a mea casã.
Mã înalti cãtre soare si al tãu mister
Sã mã-ntorc înapoi jos nu mã lasã.
3. Iar când noaptea se lasã adorm cu voi în gând
Munti semeti, voi pãduri neumblate,
Vã înteleg chemarea, vã aud plângând,
Rãsunã-n ceruri suspine ne-ncetate.
Al tãu copil sunt azi si voi fi pururi,
Biet cãlãtor rãtãcit în paradis.
Pãdurea mea, vesnic a mea mamã,
Tu rãmâi eternul meu vis.
Al tãu copil sunt azi si voi fi pururi,
Cãtre tine tind s-ajung mereu.
Muntele meu, vesnic al meu tatã,
Peste pãmânt domnesti precum un zeu.
Sufletul meu vã apartine vouã,
Tot ce-n mine e mai bun, mai sfânt.
Tu, pãdure, tu, munte, nu mai plângeti!
Voi fi cu voi cât sunt pe-acest pãmânt.