La Pestera Hotilor
joi 21 aprilie 2011
de Nina
Paaai… totul a inceput joi dimineata. La 8 in gara ne-am intalnit eu, Cezar , Cornel mic, Cornel mare si Victor. Unii mai obositi ca altii cu cafelele in mana am pornit la drum. Dupa o calatorie cu trenu de admirat peisaje si ascultat povestile lui Cornel mare despre oamenii din zona Racos am ajuns la destinatie. Era o zi perfecta… soare, cald, totul verde, doar traseul de parcurs pana la pestera. Am trecut Oltu pe un pod luuung din sfori si scanduri pe care Cornel mic avea chef de joaca si il misca, dupa care Cezar si-a scos vestitul frisbee cu care ne-am jucat tot drumu . Dupa vreo doua ore am ajuns si la pestera. Am mancat ceva ne-am echipat si am intrat. O pestera ingusta rau si cu o gramada de obstacole de care ne-am chinuit sa trecem, sau ce putin m-am chinuit… La un moment dat Victor nu a mai putut inainta din diferite motive si ne-a asteptat intr-un locusor al pesterii. Restul am continuat traseul care se ingusta pe cat inaintam mai mult. Era o adevarata provocare de a ne urca pe peretii pesterii ca niste paianjeni avand grija de golul de sub noi. Cel mai interesant a fost un turnulet, nu aveai unde pune picioarele, doar de gura turnului te puteai tine cu mainile si in rest suspendat in aer. Am reusit sa trecem si de acesta ajutandu-ne unii de altii. Pe traseu am vazut tot felul de chestii super faine care numai Cornel mare le stie denumirea (intrebati-l pe el) . Am tot mers noi am tot mers pana cand Cezar simtea ca nu mai intra, asa am hotarat ca e timpul sa ne intoarcem gandindu-ne si la Victor care astepta cam de mult timp. Drumul parea mai usor la intoarcere, L-am gasit si pe Victor plictisit care vedea forme pe pereti de atata asteptat si am iesit din pestera.
Afara ne-am minunat cat de murdari puteam fi. Dupa schimbatu hainelor si mancat ceva dulce ne-am pornit spre gara. Cu ultimile puteri am reusit sa ajungem si in civilizatie, pierzand trenu de 4 am ramas la o bere doua trei pana la trenu de 6.
P.S: Pasteti Fericiti !!!