Am început tura de primăvară din Cindrel într-o zi de vineri 29 martie cu o regrupare la apus , în Făgăraș
la Kaufland. Toti cei din Brasov mai puțin un motor și o mașină care însă s-au regăsit pe drum. Dani și
Irina au avut surprize cu motorul pe dealul Vladenilor așa ca motorul si Dani au trebuit să facă o cale
întoarsă în timp ce Irina și clatitele au fost recuperate și duse în siguranță la intrarea în traseu. Dani nu s-
a lăsat intimidat și după ce a dus motorul în BV, a domesticit scuterul până pe valea Sadului și ne-a ajuns
la cabană fix înainte de ora stingerii. Peripețiile ne plac pentru că ne reamintesc mereu de aventură și de
spiritul liber mult râvnit dar si de un soi de smerenie pe care o trăiești doar prin înfăptuirea pură a
hazardului mult prea omenesc .
Drum Brașov -Sibiu. Parcat mașinile și urnit care cum au ajuns, în traseul de noapte cu o pantă generos
de abruptă cat să ne ia aproape 2 ore cu dif de nivel de ~500 m.
Urcarea a fost din Râul Sadului, la tricou, cu plecare pe la 9 seara, pe punct galben printre licuricii CPNT
care erau răsfirați pe tot plaiul ce duce la căsuța MGS.
Suficient de lung traseul cât să-ți facă o sete bună si sufiecent de scurt cât să ne încălzească pentru a
doua zi de sus-josuri printre rafale de vânt primăvăratic.
La căsuță, ne-am bucurat de o primire prietenoasă de la Iulian- cabanierul și omul în centrul căruia s-a
născut locul. Ne-am permis să ne prindem la povești și cântări într-un spațiu comun și intim cu lemne în
sobă , dormitor universal, sală de mese și living-room, fiecare după cum are nevoie.
Istorioare despre nașterea unui vis, argumentat și dezbătut cu și pentru cabane de munte, chităreală și
planuri de a doua zi.
Plaiurile din jurul satelor ce protejează Cindrelui sunt ca o domniță răsfățată. Când așa, când pe dincolo.
Când cu soare, când în bătaia vântului, când pe curba de nivel, când pieptiș, când în nas la vale, când la
picior de relaxare. Surprinzător de anevoios dar relaxant în același timp.
Am nimerit o căldură “de Grecia” cu pini, rafale de cuptor și ocolișuri clasice de CPNT cât sa iasă un
traseu în bucle ștrengărești ce aveau mereu Făgărașii în plan îndepărtat.
Sâmbătă a fost condimentată cu pauza necesară de bere în Rasinari, colorată apoi cu un peisaj tipic
satelor săsești ca cel al comunității din Prislop, presărată cu urcușuri rebele și premiată cu refugii sau
vârfuri fantomă.
O tură cu mers zi lumină și cu final de cină târzie. De ce târzie când am ajuns pe la 18:30 la cabană?
Rămane un mister al locului.
Au urmat cântări, clătite și prăjituri surpriză, ciorbe, pilaf și tochitură. Rachiul și căldura de cabană au
încins atmosfera în care se oglindeau urechile roșii și frunțile pârjolite de peste zi.
Duminică ne-a trezit vântul cald și mirosul de primăvară alintată. O parte din noi ne-am decis să facem
poză de grup pe Măgura (Cisnadioarei) așa că am plecat în traseu în timp ce alții au ales coborârea la
mașini și revenirea acasă. Tura de duminică nu a fost doar una de recreere cu brândușe și ghiocei, cât
mai mult una de încercare a răbdării la final când ni s-au lungit urechile așteptând după mici într-o
gospodărire săsească din Cisnadioara. Mici care nici ca au mai venit și ce-i drept, nici noi nici ei nu eram
pregătiți de asemenea nemarcare (pardon, nemâncare). Ne-am scos cât de cât cu berea artizanală locală
Sadu și cu nelipsitele prăjituri de pe drumul de întoarcere din Făgăraș de la cofetăria grecească.
Și așa s-a mai închis un cerc, întâlnirea de la dus din Kauflandul făgăraștean s-a împreunat cu cea de la
întors din cofetăria grecului. Și-au dat mâinile, și-au făcut din ochi și au mers mai departe cu gând de
revedere și de bucurie.
Autor: Lenuța Pământ