Sambata 17 noiembrie…o dimineata racoroasa…si un grup restrans: io, George si Andrei.
Avea sa fie una din putinele ture speo facute anul acesta. Tinta era pestera Tolvanios…undeva in padurile dintre Racos si Ormenis.
Drumul salbatic cu multe foisoare si posturi de observare a animalelor salbatice, ne-a facut sa intelegem ca muntii Persani sunt o zona foarte putin umblata de catre turistii romani si straini.
Condusi de catre un marcaj vechi si cu totul diferit de marcajele turistice aprobate de sistemul romanesc…am ajuns dupa vreo doua ore de mers la pestera care daduse mult de furca altor grupuri in a o gasi.
Veseli…dar si circumspecti ca pestera ar putea avea o lungime mica si ca am fi batut atata drum aproape degeaba…facem cateva poze…mancam cateva sandvisuri…bem un ceai cald (din bidonul fermecat a lui Andrei)…si intram…
Pestera se intindea pe o diaclaza destul de larga…tocmai buna cat sa incapa un om de dimensiunile mele…
Stiam ca desi pestera e una activa catre celalalt capat trebuia sa gasim si o portiune fosila.
Galeria principala nu ne-a dat de furca…avand un prilej excelent sa testam aptitudinile noastre de mari speologi. Astfel prin ramonaje, spraituri, tot felu de chei si prize care mai de care mai dubioase si caraghioase ( cu burta, dintii si chiar….degetul mic de la picior….glumeam) am ajuns sleiti de forte la partea fosila a pesterii…care de fapt era o galerie destul de inclinata…aproape verticala.
Ne-a mai tras un pic sufletul…si am pornit…un pic stanjeniti de cel mai mic membru al grupului nostru, care ne cam incomoda (camera foto!)…insa fiind foarte atasati de el… a trebuit sa-i suportam mofturile si sa-l caram dupa noi, caci fara el…nu puteam demonstra povestea noastra.
Pestera…spectaculoasa…cu multe formatiuni (stalagmite, stalactice, coloane, gururi, cascadute)…insa deosebit de murdara…dovada a necivilizatiei turistice de la noi din tara.
Formatiuni rupte, inscriptii pe pereti, foc in pestera, zone cu mucegai…cred ca din cauza asta „dormeau” toti liliecii din pestera.
Buna dispozitie a continuat in sanul grupului si dupa cele trei ore petrecute in subteran.
Noroiti si argilosi am pornit catre gara…nereusind sa mai tragem o fuga si la celelalte doua rezervatii din sat „Vulcanul”…si Coloanele de Bazalt.
A fost o tura reusita…dovada fiind instantaneele surprinse.