Raport de Tura: Cheile Vaii Cheii – Pestera Ursilor
Data: 2010.01.17
Traseu: Podu Dambovitei – Cheile Dambovitei – Cheile Vaii Cheii – Pestera Ursilor
Membrii participanti: Gruie, Mela, Timea, Smendre, Andrei, Oana, Sebi, Sorin, George, Iulian, Nicu, Stefi, Horia, Matei
Tura aceasta a fost menita sa fie una cu adevarat speciala de la inceput: o tura in chei in plina iarna, cu un block start ratat si multe opriri pe drum pentru potol si cafele. Am pornit din Brasov din autogara 2 doua masini: cu Gruie am fost Mela, Matei, Andrei si cu mine iar la Smendre in duba au ramas restul. Ca si muzica de drum era o antiteza totala intre ce se asculta la Gruie (colinde de Grigore Lese) si ce se asculta in duba la Smendre (o rocareala suparata si data la maxim).
Ajunsi intr-un final in Podu Dambovitei, am indurat zgribaul de afara si am pornit in sir indian spre Cheile Dambovitei pe langa apa. De aici cei cu cizme s-au lepadat de bocanci si au luat-o direct prin apa, restul ocolind pe sus prin balarii. Au urmat o serie de treceri ad-hoc in care cei echipati cu cizme au facut legea si ne-au carat pe sus cu bine de pe un mal pe celalalt. Multumiri carausilor: Gruie, Sebi si Smendre care in final au renuntat la recompensa: trecerea si berea.
La un moment dat am facut stanga si nu am mai ajuns in Cheiile Ghimbavului cum era planuit ci am dat de o trecere foarte ingusta cu apa prin care aparent nu se putea trece. Unele fete curajoase au incercat drumul pe sus prin stanga in speranta ca se putea cobora pe partea cealalta. Din pacate ne-am chinuit degeaba cu o panta de aprox. 70 de grade si pamant alunecos pentru ca sus am dat de o prapastie. Asa ca am renuntat si am coborat, ultima parte fiind rapelati pentru a nu cadea in apa. Baietii s-au incapatanat si cu ajutorul a 3 busteni si o balustrada de cordelina au construit o trecere peste apa inghetata care ne ajungea pana la coapse. Incet incet am trecut cu bine cu totii.
Dupa toata munca am pus de o petrecere campeneasca langa apa cu bunataturi aduse de fiecare ca sa ne mai intremam. Am ajuns foarte repede inapoi la masini prin curtile oamenilor binevoitori asa ca ne-am hotarat sa dam o tura si pe la Pestera Ursilor. Pestera ca pestera dar scarile pana la pestera erau extrem de amuzante asa ca orice obiectiv turistic de la noi: prost amenajat. Cu ocazia asta am facut si putin cocot si odata ajunsi inauntru am pornit in galerie unde am incercat sa nu trezim “miciile mamifere inaripate” (trade-mark Gruie) care dormitau cu capul in jos si cu cristale de gheata pe gherute si aripi. Putin mai sus am intrat si in Pestera cu Cabluri insa aceasta era scurta si ingusta si nu am gasit decat un liliac ratacit si adormit.
La plecare ne-am impartit iara in masini, Smendre luand grosul; Gruie cu Mela, Sorin Andrei si cu mine am facut o mica oprire in Rasnov acasa la Sorin pentru prajituri si vin fiert inainte de a ne intoarce in Brasov, respectiv in Izvoarele acasa la Meluta.
O tura perfecta cu precizarea ca anotimpul a fost ales gresit. La vara vom reveni cu siguranta.