Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Raport de tura: Trofeu Carpatia – Piatra Craiului 2009
655
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-655,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Raport de tura: Trofeu Carpatia – Piatra Craiului 2009

E toamna…final de sezon pentru majoritatea competitiilor sportive. In doua-trei saptamani se vor incheia toate, predand stafeta catre traditionalele intreceri hivernale.

A fost un an in care chiar daca rezultatele nu le-au depasit pe cele din 2008, am reusit sa inchegam o echipa de podium pt FRTE si sa atragem cat mai multi membrii catre competitie si performanta.

Echipa

 

Dupa o prestatie bunicica la trofeul Caraiman a echipei noastre de incepatori unde s-au clasat pe locul 4 la un punct de podium…am hotarat impreuna cu noul capitan al  CPNTului in concursurile de federatie (Balan) sa schimbam obiectivul impus la inceput de an (clasarea in primele 5 echipaje) si sa castigam urmatorul trofeu.

Nu s-a mai intamplat de ani buni ca CPNT-ul sa castige trofee, asa ca ne-am dorit ca pe final de an competitional sa spargem gheata.

Totul a inceput cu vreo 10 zile inainte de competitie cand impreuna cu Balan am intrat in „febra” concursului. Astfel primul pas a fost alegerea oamenilor pentru prima echipa si stabilirea sarcinilor. Misiunea era simpla: castigarea Trofeului Carpatia.

M-a impresionat inca o data implicarea si seriozitatea celor alesi sa reprezinte CPNT Brasov. Ciri mic si Dani (Copilutzu) au bagat in continuu numa stanca si panou ca sa apere locul intai castigat la Caraiman; Balan si Teo mica alergari pe „Sportiv” pana la epuizare. Sarcina mea, cel de-al cincilea membru al echipei a fost cea mai usoara…sustinerea moralului.

 

Printre antrenamentele de cocotz si alergare, oamenii au acoperit si teoreticele stiind ca sunt o proba foarte importanta. Pentru cultural ii aveam pe Bogdan, Cornel mic, Chuy si Malureanu (la chitari) si Catalina la partea de interpretare.

Plecam vineri pe inserat 7 oameni…urmarind crucea rosie catre tabara de baza. Balan plecase de dimineatza cu Ana pentru a obtine o plecare cat mai rapida in proba de regularitate.

Vorbele apropiatilor incepusera sa se adevereasca in ceea ce priveste vreme…care deveni in scurt timp sinistra si apasatoare. Inainte de „La Table” pe un intuneric de-ti ingheta sangele in trup…se porni marele inamic al concursurilor…PLOAIA. Am inaintat greoi prin defrisarile dinainte de Lespezi, prin noroaie si negura. Cu gandurile catre un pic de caldura, mergeam incet macinati de faptul ca vom campa pe ploaie. Totusi la 10 minute de tabara se ivi un lacas caldut si uscat….o stana.

Hotararea a fost unanima…aveam sa dormim in stana si sa ne deplasam pentru probe in tabara de baza. Dupa o noapte ploioasa si o dimineata innorata, macinati de incertitudinea sustinerii probelor…bantuiam prin zona.

Cei 16 curajosi care au inceput trofeul Carpatia or fost: Balan, Teo Mica, Ciri Mic, Dani, Cornel Mic, Bogdan, Iulia, Victor Mic, Oana, Andrei, Gabi Munteanu, George Sacele, Ana, Catalina, Ioana si io.

Prima proba au reprezentat-o teoreticele. Tot ce pot spune…GRELE RAU intrebarile. Cu locul 1 la zona….locul 3 la sanitar…locul 4 la meteo (unde numa timpu ne-a indepartat de podium…si cateva intrebari…care le-as mai discuta) nu am reusit decat o clasare pe locul 4 la general teoretice.

Ametiti de ideea….cum a fost posibil sa ocupam locu 4 cu 16 intrebari rezolvate din 50…am pornit la galop in traseul de regularitate. Acesta din cauza vremii nefavorabile a fost scurtat, renuntandu-se la creasta Sudica si coborarea din Saua Grindului spre tabara de baza. Decizie inteleapta!!! Si aici Balan ma poate sustine…putine echipe ar fi ajuns in acea zi inapoi in tabara de baza (serios vorbind). Mi-e dor de etapele cu timpi intermediari…cand intr-adevar aveai cu cine sa te intreci. Foarte faina echipa de „copii” a Caraimanilor…care si ei schimba generatia.

 In ritm alert am ajuns in tabara in speranta ca ne vom mai incalzi un pic. Vremea nu s-a domolit deloc…si pot spune cu adevarat ca …e toamna.

Proba de alpinism…era in incertitudine. Ma uitam deloc bucuros catre Ciri mic si Daniela care aveau sa urce pe stanca uda, demoralizati si infrigurati.

O buna bucata de timp ne-am retras catre stana noastra calduroasa unde am pregatit culturalul. O melodie noua…si una in forta…ne dadeau incredere.

In tabara…copii nostri ne asteptau dezamagiti…locul 4 la alpinism pe echipe. S-au antrenat mult…as zice o saptamana….insa vara asta au fost numa la panou si stanca. Ii inteleg…vroiau mai mult…stiau ca puteau mai mult…insa concursuri mai sunt.

Le dau vestea la toti…deocamdata suntem pe 3 la general…cam departe de Caraiman II si FDC. Foarte aproape is urmaritorii: Sandru, Vanturarita, Monom, Caraiman. Tre’ sa mai repetam culturalu…

Vorbesc cu Balan…Sandru is cei mai periculosi…mai ales ca is campioni la cros…si nu ii bate nimeni. Stabilim…sa tragem catre locu 2 pe echipe la cros…si la cultural sa fim langa ei….sa nu pierdem puncte. Deocamdata avem avans vreo 5 puncte (insa 4 le pierdem in cel mai bun caz la cros daca luam locul 2)…Stau si ma gandesc…cam greu sa intram pe 2 la cros…dar incercam.

 

Incepe culturalu…intram destul de rapid. E bine…de obicei eram ultimii. Inecpem cu cantecul nou al lui Malureanu. E frumusel…e reggae…

Urmeaza „Muntele drag” si poezia…e de departe cea mai buna…Catalina isi face numaru’…impresioneaza pe toata lumea…

Imnul CPNT….umorul la care spre surprinderea mea…lumea rade…incheiem in forta cu un ultim cantec.

Mi-a placut…ne-am facut datoria…a iesit bine…mult mai bine ca de obicei…lumea ne incurajeaza…primesc felicitari…asteptam replica celorlati.

Caraiman extraordinari ca de obicei (Dosena si Titush)…si Floare de Colt…au podium…este evident. Pentru locu 3 e mai greu…Verde nu  a prins o seara stralucita…iar la Vanturarita e numai Danotte si Stefan…

Stau si ma intreb…daca Oli, Duracel, Titush, Dosena, Garcea, Stefan, Danotte nu ar mai veni…ce s-ar mai intampla cu federatia. Multi ar trebui sa se intrebe.

Ascultam pe Sandru si Monom…nu stralucesc…suntem acolo cu ei. Monom nu au alergatori foarte buni…asa ca o sa luptam cu Sandru maine dimineata.

Ne culcam devreme…Balan cu Teo mica in tabara, eu in stana cu ceilalti.

…8.30…dimineata insorita…ma trezesc, mananc o ciocolata si cobor catre tabara de baza. La 9 e crosu…o ultima sansa a noastra la podium. Ma intalnesc cu Ionut de la Carpatia…marcheaza traseul (ii apreciez…au muncit mult la organizare…s-au implicat sa fie totul bine – vulturii din Carpatia).

E aproape startul…sunt alaturi de echipa mea. Balan e foarte motivat…vrea sa alerge langa Aris de la Sandru si sa sprinteze la sfarsit. Stie ca are de urcat vreo doua pante criminale, dar daca vrea la Maratonul Pietrei Craiului trebuie sa demonstreze. Teo mica se mai energizeaza si incearca sa se incalzeasca un pic. Inca mi se pare firava…voi alerga cu ea…voi fi AMBITIA din culturalul de aseara.

Plecam…grup compact….pe Balan il mananca…nu poate sta in pluton…se duce cu primii..Teo mica la fel…e prima din fete. Alerg linistit in spatele ei…ii zic mereu sa nu forteze ca apare panta catre stana…Alergam…nu ne depaseste nimeni. Unii mai scurteaza…ma uit catre Balan…e in frunte sus pe panta…stiu ca nu o sa-l mai vad decat la sosire…stiu ca are o lupta grea de dus. Panta e abrupta…alergatorii incep sa incetineasca ritmul si multi incep sa mearga…la fel face si fata de la Sandru.

„Hai, inca un pic! Hai, ca poti!”…si Teo alearga fara oprire. Ne ajunge Dosena…e inca zambaret…”Mergeti cu pasi mari! E mult mai eficient!”…Il ascultam…dupa 50 de metrii reincepem alergarea si…intoarcem primii catre sosire. Mai avem jumatate de traseu. Sandru e la 50 metrii in spate..

”Alearga! Pasi mari! Ai grija sa nu cazi!”…Teo alearga foarte bine, fluent, continu…se vede ca avem pofta de alergat. Respiratia e foarte buna…Sandru forteaza….se termina coborarea…mai sunt 150 de metri de plat, o usoara urcare si iar plat 150 metri.

Suntem primii…Teo sprinteaza pe ultimii sute de metri de parca acum am plecat de la start…VICTORIE….locu 1. Toate nereusitele nostre mi s-au sters acum din minte…victorie la cros „fete”. E o premiera pentru noi, pentru CPNT…suntem extrem de bucurosi. Nimic nu ne poate strica fericirea, nici replicile rautacioase ale lui nea Istrate de la Sandru. Ma uit la fete…ele se imbratiseaza, ma intreb…oare noi de ce nu ne putem strange mana…unde e sportivitatea…unde e fair play-ul. ( la toate competitiile de alergare exista iepuri, exista antrenori care alearga si urla la tine ca disperatii, exista suporteri fanatici care incearca sa te sustina pe traseu…dar unii nu stiu sa piarda).

Fericiti…asteptam cu sufletul la gura sosirea baietilor. Doamne ce concurenta are Balan…n-a castigat niciodata…dar mereu pleca cu gandul asta. In departare pe panta de la stana apare cineva…incercam sa distingem forme…culori…orice. Un punct portocaliu…e Balan!!!…alearga ca si Usain Bolt catre finish…mai are 600 metri. Coboara ca fulgerul…il asteptam pe Aris (Sandru)…care nu apare…nici acum…inca nu…Balan e in padure…nu are cum sa piarda. Apare si Aris la orizont…dar Balan sprinteaza pe ultima suta de metri…FINAL INCENDIAR!!! Balan castiga…detasat…fara rivali…e Number One. Il felicitam…nu vrea nimic…intreaba…”Teo, pe ce loc ai iesit?”…ii raspundem…”Va rog, nu glumiti…is obosit”…ii raspundem…se duce si se uita pe fisa la organizatori…se intoarce, nu stie sa reactioneze…se uita ca la un Zeu…ar lua-o in brate si ar arunca-o in sus de bucurie…Suntem pe locul 1 la echipe la cros…asta da performanta…

Urmeaza ultimele momente inainte de premiere, asteptam cu nerabdare…insa…nu a fost sa fie…locu 7 la cultural….si implicit locu 4 la GENERAL. Un punct de locul 2-3 FDC si CARAIMAN II.

Cautam scuze…argumente…

 

Nu are rost…tot ce imi amintesc…este un dialog intre doamna presedinte si Chuy:

Chuy:” Ce loc poate ocupa un club neafiliat?”

Teo:   MAXIM SASE”


Final: Felicitari echipei de „copii” ai Caraimanilor, ne-ati impresionat (sfat: invatati la teoretice si o sa-i ajungeti pe batrani). Felicitari Carpatia pentru organizare (stim ca nu e usor). Felicitari Floare de Colt (tare mult mi-as fi dorit sa va bat, poate data viitoare J). Felicitari Caraiman – echipa a doua ( cat trebuie sa mai astept sa castig un trofeu?????).Felicitari CPNT pentru ca „sunteti”.

 

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.