Ziua 1.
O mașină plină de omuleți veseli – Cătălin, Irina, Dani, Daria și Delia – au pornit sâmbătă, 13 august, de la Brașov înspre Cheile Buții. După un drum de 400km, au ajuns la baza munților Retezat, de unde începe urcușul înspre campingul Buta; a fost un drum de 3.5 ore „cu casa-n spate”, deoarece urmau șase zile de stat în cort și bătut poteci. La Cabana Buta ne-am regrupat, adică m-am alăturat și eu ( Vio) grupului vesel, deoarece îi așteptam la Cabană. Din cauza vremii instabile, a oboselii și a focului de tabără jucăuș care ne chema să rămânem am instalat corturile lângă cabană și ne-am petrecut seara acolo.
Ziua 2.
După un somn bine dormit, ne-a trezit soarele și turma de oi din vecini. Un mic dejun rapid și mutarea corturilor in camping-ul de mai sus ne-au adus în formă. Ne-am împărțit în două grupulețe, în funcție de abilitățile fizice – o parte au rămas în camping pentru a explora zona și a citi/desena, iar o altă parte am luat-o înspre vârful Piule. Vremea n-a ținut cu noi și, ajunși în șaua Iepii a început ploaia acompaniată de fulgere. Din motive de siguranță am reconfigurat și am coborât la stâna Scorota, unde ne-am petrecut doua ore cântând și spunând povești. La întoarcere , ploaia nu s-a îndurat de noi – am ajuns uzi și înfrigurați în camping; Dani și Irina au reușit totuși să ajungă și pe vârf. Ne-am regrupat și am luat-o înspre cabană, în căutarea unui lic uscat și cu mâncare aburindă. Aici s-a întâmplat Atelierul de spălat vase, inițiat de Cătălin și cântece la focul de tabără, alături de un alt grup de omuleți simpatici. Ni s-a propus să dormim în cabana, ca răsplată pentru ajutorul acordat, ținând cont de faptul că afară încă ploua și era frig -iar noi am aacceptat.
Ziua 3.
Ne-am început ziua cu un sprint prin pădure până în camping, unde am luat micul dejun. La ora 9 am pornit înspre Cascada Valea Mării, însă pe drum cineva s-a oferit să ne ia până jos – am acceptat și asta, nu ți se dă zilnic așa ceva. Am salvat niște timp pe care l-am folosit pentru a vizita o parte din Cheile Buții și pentru cumpărături. La ora 13 ne-am întâlnit cu responsabilii pentru canyoning – OneDayAdventure, iar după potolirea tunetelor am urcat înspre cascadă. Impunătoare și aparent neprietenoasă, cascada ne-a făcut aproape sa renunțăm la idee; totuși, micul om din grup ne-a convins să o facem și nimeni nu a regretat absolut nimic. ( Notă de la Vio: după fiecare rapel, zâmbetul de pe fața oamenilor era literalmente cât fața; îmi pare rău ca nu am putut imortaliza). A fost o experiență unica pentru toți, în care fiecare și-a învins cel puțin o temere.; 5/5 ar repeta experiența. De tiroliană nu a mai fost timp, deoarece am terminat la ora 7, așa că am luat-o înapoi înspre camping. Am ajuns târziu la cabană, unde am mai găsit mâncare caldă atât de dorită după o zi petrecută în apa de munte; ajunși la corturi am avut parte de un binemeritat somn odihnitor – urma o zi lungă.
Ziua 4.
Prima zi cu prognoză meteo favorabilă nouă, ne-a trezit cu soare. Am luat masa, am adunat corturile și am luat-o în pas vioi înspre lacul Bucura. Am admirat priveliștea di șaua Plaiului Mic, unde Vio ne-a arătat unde trebuie să ajungem în ziua respectivă și în ziua următoare; am cules cele mai bune afine și cea mai bună zmeură mâncată vreodată, stropite cu cea mai proaspăta apă de izvor. O tură lungă din cauza rucsacilor grei, dar frumoasă datorită oamenilor superbi și a poveștilor lor.
După instalarea taberei pe malul lacului, la altitudinea de 2080m, o parte din noi a parcurs circuitul lacurilor și drumul înspre vf Retezat – tentativa abandonată din cauza puținelor minute de lumină rămase. Seara ne-am adunat în spatele unei cazemate din piatră, deoarece vântul si frigul de atacau din plin, am luat o masă gătită d…
[09:10, 8/26/2022] Maz: Fetele noastre, Daria si Delia ne-au întâmpinat entuziasmate de drumeția lor, vântul fiind mai blând la ora respectiva pe Peleaga. Am luat o masă cu ce am mai avut prin rucsaci, am mai numărat perseide și am mai pus niște dorințe – a fost o zi productivă pentru toată lumea.
Ziua 6.
Deșteptarea s-a dat tot devreme, iar micul dejun a fost în regimul Tot Ce Mai Găsești În Rucsac; la ora 8 eram deja plecați înapoi înspre Buta. Dupa urcarea nu tocmai plăcută până în șaua Plaiului Mic, am primit recompensă întâlnirea cu o mini herghelie de căluți sociabili și priveliștea minunată – acum am putut înțelege mai bine unde am fost și ce am realizat. Ajunși la Cabana Buta cu o foame de zile mari, am luat un prânz copios iar apoi am coborât în continuare înspre Cheile Buții; Vio a rămas tot la acolo, urmând să vină la Brașov ulterior. După parcurgerea celor trei ore pe jos și cinci ore cu mașina, am ajuns fiecare la casa lui, obosiți dar fericiți si cu povești bune de dat mai departe.
