Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Semimaraton Gerar 29 ianuarie 2012
1232
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-1232,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Semimaraton Gerar 29 ianuarie 2012

CPNT Racing TEAM – locul 1 categoria mixt

Echipa: Taras Eugen, Iulian Coserea, Ionela Dogaru(de la Verde Galati)
Suport: antrenor principal Spiridon Cornel
antrenor secund Tale Andrei
Temperatura: -15 grade Celsius
Distanta: 21 km
Timp: 1.58.32

Povestea unui “antrenor”…


N-am mai prins loc la inscrieri…si ca sa scap de sedinte, job si cotidian m-am decis sa alerg alaturi de CPNT Racing Team…bunii mei prieteni: Iuli, Eugen si Ionela.
Am gandit o strategie in ultima saptamana, studiind concurenta…timpi….nume…vreme…si iata-ma la START dupa o seara placuta petrecuta la concertul celor de la VERDE si dupa cativa zeci de km petrecuti in METROU :))))))))
Langa mine sunt numai fetze cunoscute…”secundul” Andrei Tale….Andreea Dan…Cosmin….Radu Milea…Adi Bostan….Balanescu…multi
3…2…1 …..START…plecam tare, dar asa sunt starturile…incercam sa nu fortam ca mai e cale lunga pana la sosire. Deja ma gandesc la portiunea din finalul primei ture unde am posibilitatea sa vad pe ce loc suntem.


Cunosc traseul foarte bine….deoarece sambata am fost in recunoastere…o singura urcare…o singura coborare…in rest doar un plat acoperit pe alocuri de o zapada un pic fainoasa. Adidasii au aderentza…nu aluneca…nu avem cuie, sosete sau alte accesorii…sunt doar doua portiuni de gheata, dar care nu au cum sa ne puna probleme.
Obiectivul e podiumul…clar…o stiu si Eugen, Iuli si Ionela…chiar daca spun ca au venit sa faca o cursa buna si sa se bucure de alergat…stiu ca in mintea lor incolteste ideea de podium. Teoretic nu ne e frica decat de zarnesteni (Andreea si Cosmin) care au un palmares in sapte si pe care tre sa ii batem ca strategie fiind peste noi…nu o cunosteam pe a treia alergatoare la ei…insa clar trebuia sa fie cineva de podium.
…incet incet ne apropiem de urcarea mult dorita…unde suntem in grafic….Andrei e cu ceasu…io cu strategia. Suntem pe doi, in fata echipa Florentinei…baietii o ajuta pe urcare…e clar nu vor ca ea sa se forteze inutil…

In scurt timp ii depasim…si dupa primii km nu ramanem decat noi, echipa VIVA (cei in verde pt ai mei…pt ca la acel moment nu stiam numele echipelor)…iar undeva la vreo 30 de secunde echipa fetei cu “caciulitza roz” de la mixt. Asta se intampla la prima intoarcere din zona Dambovitei, probabil km 3,2-3,3.
Suntem in grafic la prima tura pana cand Andrei spune timpul…18 min…naspa(in gandul meu)…imi propusesem alti timpi…ok. Hai ca schimbam strategia din mers….suntem primii, aici tre sa ramanem…sa nu ne depaseasca nimeni…nu mai conteaza timpul.

Prima tranzitie: … e super naspa sa fi antrenor… Ionela ia un gel, il rupe greu, incearca sa bea ceva…pare un pic epuizata…poate am tras prea tare in prima tura…baietii sunt super ok…Eugen ar zbura
Plecam, dar am fost intrecuti de doua echipe…Verzii si “fata roz”…hai ca tre sa recuperam…o luam de la capat…progresam pas cu pas insa io nu vad decat ca Ionela respira greoi si distanta fata de ceilalti nu se micsoreaza cum mi-as dori…totusi…vine urcarea
…si de aici incepe o alta poveste…nu mai sunt un observator…”-Iuli pune mana pe ea si impinge”…”Mai jos! Mai jos!”…”Fara rusine!”…se vede..deja pe urcare inaintam frumos…Treptat…preluam conducerea insa cei de la VIVA sunt imediat dupa noi. Eugen imi sopteste…nu concepe sa ne bata cei de la VIVA…or avea ei experientza si antrenament…dar noi prospetime, tinerete, mentalitate de invingator…terminam tura 2 cu un timp aproximativ la fel…un pic mai slab, insa ritmul e ridicat pt mixt. Cei de pe trei sunt mult mai in spate..

Tranzitia doi: la fel de slaba ca prima…iar suntem intrecuti in tranzitie…si locu 3 se apropie…tre sa facem ceva
Alergam, io ma simt bine, la fel si Andrei….la deal se impinge fata…mergem bine…iarasi luam conducerea si pt ca echipa roz nu e chiar in vizor ne gandim ca putem incepe sa ii “rupem” pe Verzi…cum le-am explicat si celor din echipa…ori jucam la final, stam dupa ei si apoi sprintam…ori ridicam ritmu si ii rupem in timpu cursei. Zis si facut…de ridicat nu l-am ridicat insa nu am slabit deloc…asa ca am terminat a treia tura primii la vreo 20 de secunde de VIVA…iar ceilalti mult mai in spate.

Tranzitia trei: un pic mai buna, dar tot slaba…..totusi nu vrem sa o omoram pe Ionela care pare destul de istovita si mai avem inca trei ture
Avem urcarea…unde baietii imping la fata si iar castigam secunde pretioase…totul functioneaza ca o echipa…traseul il stim acum ca in palma…depasim echipe de masculin …suntem in primii 20…ceea ce e ok.
Eugen se baga la “ecologica”…si suntem nevoiti sa ne oprim…de ce?…pt ca suntem corecti (avand doi antrenori pe langa echipa, am fi putut sa plecam lejer inainte si Eugen sa ne prinda din urma)…dar ne-am oprit…cele 20-30 secunde avans sau scurs rapid…si dintr-o data ne-am trezit pe doi cu “Echipa Roz”suflandu-ne in ceafa si Ionela cu picioarele blocate de frig. Ne repornim ca o locomotiva ce a stat o noapte GEROASA in depou. O sa fie greu…dar am incredere.

Timpul trece…poteca se scurge dar nu reusim sa ne apropiem foarte tare de VIVA…le zic mereu, hai ca ne-am apropiat…tre sa-i depasim inainte de poarta ca sa putem sta la alimentare. NUmai ganduri negre am…si nu pot sa urlu la echipa…ca m-ar “omora cu pietre” in acel moment. Noroc cu Eugen care imi propune sa nu ne oprim la alimentare. Cum Ionela nu il stie pe Eugen…vestea o sa-i pice mai bine daca o sa i-o dau eu.

…”-Nu ne oprim la alimentare”…”-Ne umezim gura din mers”…surprinzator nimeni nu m-a contrariat…nu aveau de ce….pentru ca desi VIVA s-a oprit tot a plecat cu 10 metri in fata noastra…insa A VENIT URCAREA si suntem iar lideri…e tura 5…”hai Ionela ca mai avem o tura jumate”. Zis si facut, alergam …ritmu e bun la vreo 20 minute…incet incet ii pierdem din vedere pe verzi….totusi vine echipa “Roz” care e pe doi. Le spun…totul sau nimic…si asa facem.
Trecem prin poarta..intram in ultima tura…avem dupa ochiul meu 20 secunde avans de “Roz”…ceilalti nu se vad….stiu ca avem URCAREA…e punctul nostru FORTE…deja nu mai imi dau seama daca intrec limite…dar strig la oameni…”-Pune mana pe ea!…Impinge fata!…Trage-o de mana…Hai ca suntem primii!!!”
Nu stiu daca ma credeti sau nu…tre sa ocolim ultima cladire studenteasca si apoi ajungem la “bucla de Dambovitza”…adica finalul unde tre sa tragi pt spectatori…cand Andrei Tzale imi zice “-Pe astia ii stii????????”. Ma uit in spate, o ceata mi se pune pe ochi si parca imi cade cerul in cap…..echipa Florentinei!!!!!!!!!…foarte determinati…de unde draku au aparut.

“-E de rau!!!!!!…Alergati…Trageti fata!!!”…Ai mei par mai osteniti…desi n-ar trebui….ai lor sigur au muncit mai mult!…

Dragii mei…aici povestea e ca in concursurile de ciclism sau ski biathlon cand suporteri, antrenori…alearga alaturi de sportivi si urla din strafundul plamanilor…nu ca sa-i incurajeze…ci ca sa le induca o stare nervoasa, de adrenalina…adica ACU ori NICIODATA!!!!!!!
…mai sunt 500 m…suntem la km 20,5…ne-au facut…mai avem doua linii drepte de 200-250 metri…dar nu ne putem apropia de ei. Fiecare echipa are cate un sustinator, antrenor sau ceva care striga si ii incurajeaza. Strig la ei…mai aud in surdina de la Ionela un “-Nu mai pot”…distanta ramane la fel…nu castigam nici un metru….da-o incolo de treaba is 6-7 m fata de primii. Am gandit si am condus aproape toata cursa…”-Nu se poate!”…nici nu m-am gandit ca putem pierde.

Florentina si baietii intorc primii…mai sunt 250 m si avem de recuperat 6 metri…Alergam…io cu Tzale suntem doar cu vorba…strigate, urlete…”-Impinge fata!…Trage fata…Haide Iuli!!!!!!”

Ultima suta tre sa o povesteasca cele doua echipe…nu stiu ce a fost acolo…atata stiu…ca nu am mai putut tine pasul cu cele doua echipe…ca am vazut doua fete care au sprintat din toate puterile sustinute de baieti…credeti-ma ca nu mai atingeau zapada…si AM CASTIGAT!!!


Ma bucur pt aceasta prestatie de parca a fost a mea…am analizat si am ajuns la concluzia ca tot ce le-am zis, tot ce le-am urlat…nu a insemnat nimic pt nimeni…tot concursul a fost in acea 100 de metri unde doua echipe au alergat asemeni lu’ Gabi Szabo pt un trofeu care pt 99% din populatia Romaniei nu inseamna nimic…dar care pt noi…astia care alergam prin ploaie , ninsoare si frig inseamna TOTUL.


Felicitari tuturor pt participarea la semimaraton…si felicitari organizatorilor pt concurs.
Felicitari organizatorilor si Florentinei de la echipa de pe locul 2 pt finalul de infarct pe care ni l-a oferit 🙂
No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.