Tabăra de iarnă, Munții Iezer-Păpușa, 6-10 martie 2024

6 TURE CU UN CUMUL DE 37 DE OAMENI, 6-10 MARTIE 2024

VINERI:

• Traseu: Cabana Drumetilor- Refugiul Iezer, urcare pe Vacarea (Dungă roșie), coborâre pe bulină albastră
  Durata: 8h:30 (plecare ora 10, întoarcere 18:30)
  Nr. participanți: 9 + 3 cățeluși

DUMINICĂ:

Traseu: Pasul Prislop – Piatra Dragoslavelor – coborâre prin același loc
Durata: 1,5h
Nr. participanți: 12

3 ATELIERE:

Atelier de avalanșă – coordonator Mihai Santa

Atelier de supraviețuire – coordonator Dimitry Buzzanu

Atelier de prim ajutor – coordonator Florin Căpriță

IMPRESII ȘI POVEȘTI DESPRE TABĂRĂ

“Când zilele par să devină monotone, primul lucru care îmi vine în minte este o drumeție montană.
7-10 martie 2024

Tabăra de iarnă din cadrul CPNT a fost un prilej numai bun de a lăsa totul deoparte și de a da frâu liber spontaneității. Am petrecut trei zile de aventură pe munte, în care fiecare clipă a meritat drumul parcurs prin nămeți și ger (în ciuda faptului că aproape am înghețat de frig), cât și priveliștea, parcă desprinsă dintr-un tablou, de pe muntele Iezer-Păpușa.

Cabana Drumeților a găzduit grupul de cpnt-iști nerăbdători, în care decorul pitoresc creează acea atmosferă lipsită de griji, în care revederea munților pare asemenea revederii unui vechi prieten. Am avut parte de seri în care am cântat și am dansat (până la primele ore ale dimineții) alături de cpnt-iștii mereu pregătiți cu un repertoriu îndrăzneț, o chitară și cu un chef de distracție molipsitor.

Pe scurt, tabăra de iarnă a fost despre oameni minunați, natură, drumeții, muzică, râsete și amintiri colorate.”

–Ana Gheoca, 18 ani

„Tabăra de iarnă a clubului CPNT la Cabana Drumetilor din Munții Iezer-Păpușa a fost o aventură captivantă. Am explorat trasee montane ce au atins altitudini de până la 2500 de metri, experimentând frumusețea peisajelor înzăpezite.

Atelierele practice de prim ajutor, gestionare a avalanșelor și supraviețuire au adăugat un element educativ și siguranță în această experiență.

Atmosfera a fost animată de acordurile chitarei, iar aroma delicioasă a gulașului gătit la ceaun a adunat participanții în jurul mesei.

Ultima seară s-a transformat într-o petrecere cu dansuri pline de energie, încheind ziua într-un mod memorabil și plin de bucurie.”

-Tofan Gabriel, 24 ani

„A fost o experiență minunată, traseul nu mi s-a părut greu, peisajul nemaipomenit, aer curat și socializare. Această experiență m-a ajutat să mă dezvolt atât din punct de vedere psihic cât și fizic.

Munții Iezer vor rămâne o amintire la care mă voi întoarce cu drag și este începutul unei călătorii frumoase ce m-a ajutat să descopăr iubirea pentru natură, aer curat, munte dar și încrederea în sine.

Mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să mai merg în ture pe munte alături de gașca CPNT!”

-Mara Flucuș, 16 ani

„Cum putem începe o poveste mai optim și perfect decât cu o întâmplare amuzantă? Tabăra de iarnă începea în data de 6 martie, dar din cauza unor întâmplări care nu țin de noi, eu cu Ana Gheoca am hotărât să mergem din data de 7 martie. Scopul era să ne trezim la 7 iar împreună cu Dani Andrieș și iubita lui, Irina, să prindem autobuzul de Câmpul Lung, de la ora 8:30. Toate bune și ideale, exceptând faptul că nu am prins autobuzul. Dar a fost în regulă, autobuzul nu mai avea locuri libere așadar nici Dani și Irina nu au plecat. Mai departe a trebuit să așteptăm până la următorul autobuz, la ora 9:40. Timpul a trecut iar noi, în cele din urmă, am ajuns la Cabana Drumetilor. Cabana era una modernă, frumos decorată și aranjată.

Ne-am preluat plăcutele și călduroasele camere iar în cele din urmă am hotărât să facem o mică drumeție. Noi eram 4 dar la cabană o găsisem pe Miruna, astfel că în drumeție am plecat 5. Scopul era să ajungem până la cabana Cuca. Se estima că până acolo vom face în jur de 2 ore. Dar printr-un mers de pas, am ajuns într-o oră și 20 de minute. Cabana era una pitorească, dar superbă. Unii dintre cpnt-iști și-au trezit amintiri când au văzut-o.

Astfel după câteva poze și 2-3 îmbucături din mâncarea puțină pe care o aveam, ne-am hotărât să ne întoarcem la cabana noastră.

Drumul a fost unul superb, cu diverse peisaje. Simțeam cum muntele ne înconjoară, se uită la noi și ne acceptă în sufletul său. Această primă tură avea să dea startul altor 2 ture incredibile.”

–Mihai Marian (MMT), 24 ani

„A fost un lucru de care mi-am dat seama în organizarea acestei tabere: nu ești tu cel care face tabăra, ci oamenii care iau parte la ea, căci dacă ei nu ar participa, tabăra nu ar avea cum să aibă loc. Tu trebuie doar să creezi contextul, iar ei vor crea atmosfera.

Mi-a plăcut interacțiunea cu oamenii, cabana pe care am reușit să o găsim, rețetele de mâncare (mulțumesc lui Tofan Gabriel pentru toata implicarea și ajutorul acordat, lui îi aparțin toate meritele pentru cinele din fiecare seară. M-a scutit de o grămadă de stres și treabă pe care, recunosc, nici nu știam că o am) și inclusiv persoana cu care am făcut echipă: Bolbo. Cumva ne-am completat una pe alta, ne-am tras de mânecă, ne-am sfătuit și ne-am și frecat la cap cu task-uri, dar cel mai important, ne-am ajutat și înțeles.

Cred că e important să te înțelegi cu persoanele cu care organizezi, să știți cum să luați decizii corecte și să vi le asumați împreună, cum să comunicați și cum să rezolvați tensiuni. 

Dacă a fost greu? Nu neapărat. O cabană, un excel, multă interacțiune și… multă răbdare pentru cei care te-au anunțat (sau nici măcar) că nu mai vin din motive neîntemeiate. Dar noi nu ținem supărare, tabăra tot a ieșit.

Ce să mai zic… mi-a plăcut, a ieșit mai fain decât mi-aș fi putut imagina și mai vreau.”

–Gabriela Marian (Gabi mică), 20 de ani

O concluzie a taberei de iarnă? Că încă mai am energie să organizez ture, iar asta e fain. Am făcut echipă bună cu Găbiț, mi-am făcut și pofta de munte în astea 3 zile, de cântare nici nu mai zic. Îmi plac momentele astea pentru că îmi reamintesc de pulsul CPNT-ului și de oamenii frumoși care îi aparțin.

Și o amintire amuzantă de acum, din tabăra de iarnă: a fost fain că cine nu avea încălțări de interior, găsea papuci la intrarea din cabană (papuci care na, la un moment dat, se mai și terminau). Ei, venită din tură, m-am super bucurat că am găsit să încalț ultima pereche de lângă pantofar, dar… surpriză! Erau uzi leoarcă. M-am plâns, i-am lăsat acolo și am plecat.

Ce e amuzant la toată povestea asta? Că toată seara am auzit cel puțin 6-7 persoane care au pățit exact același lucru, Am râs  tare de situația papucilor capcană (sau să le zic șlapi? Nu prea m-am lămurit cum e aici, în Ardeal).

– Andreea Bolboceanu (Bolbo), 22 de ani