Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Tura in Ciucas
1058
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-1058,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Tura in Ciucas

Tura in Ciucas

2 aprilie 2011

Din cand in cand simt nevoia unei pauze. Chiar si atunci cand este vorba despre lucruri care imi plac. A trecut mai bine de o luna de la ultima drumetie montana, (daca nu calculez zilele in care ne-am jucat de-a cataratorii la stancile de pe Tampa) si incepuse sa clocoteasca iarasi sangele in cautarea unei guri de oxigen rarefiat (exagerez! Evident! J).

 

 

Aproape toti cepepeneii se pregateau de zor pentru lira ce urma sa se tina la Bucuresti si nu ma atragea deloc ideea unui nou weekend in oras. Asa ca am asteptat cuminte sa…sune telefonul! Stiam ca Bogdan ar fi vrut sa faca o tura si cand mi-a spus ca se gandea la Ciucas…Muntele Ciucas! n-am mai stat pe ganduri. Ultima data fusesem pe-acolo acum 5 ani si vazusem foarte putin din imprejurimile Cabanei Muntele Rosu. Daca nu gresesc, fusese cu ocazia unei ecologizari cpnt-iste.

 

Am incercat sa incropim o trupa cat sa umplem masina si uite-asa, sambata la ora 8 eram pe drum spre Cheia: Bogdan Mic (dom’ sofer), Gabi Munteanu, Mircea, Adria si cu mine.

Recunosc ca l-am stresat putin pe Bogdan tot intreband de harti, probabil in cautarea unei dovezi palpabile ca stie unde ne duce. Eram pentru prima data intr-o tura organizata de el si nu stiam la ce sa ma astept. Tin totusi sa subliniez, de pe-acum! ca sa fiu sigura ca nu uit! ca a fost un ghid minunat!

 

Pe la 9 si jumatate am lasat-o pe “Lizuca” in parcarea Cabanei Muntele Rosu si am inceput sa urcam pe banda galbena. Imi aminteam putin din traseul care duce spre refugiul unde am stat cu ocazia ecologizarii, doar ca de data aceasta era impodobit de o mare de ghiocei si branduse. Si spre marea mea bucurie, foarte putine gunoaie!

Am trecut in graba si de “autostrada” care duce spre viitoarea Cabana Ciucas si am pornit pe coclauri. Urma sa facem bucla Tigaile Mari – Varful Ciucas – Tigaile Mici si sa coboram tot pe la Cabana Ciucas catre Muntele Rosu.

 

Din pacate cerul a fost mai tot timpul innorat si ne-am cam temut de ploaie. Dar asta nu ne-a impiedicat sa mergem intr-un ritm degajat, presarat de glume, rasete dureroase si de alunecari pe fund (da! Inca mai era zapada! ) Lume pe traseu mai multa decat m-as fi asteptat si stanci care ne tot faceau cu ochiul…cand mergem la catarat pe acolo?! Cam atat in cuvinte, las pozele sa va spuna mai mult.

 

Ruxi

 

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.