Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Tura Malaiesti 2.11.2019
15561
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-15561,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ajax_fade,page_not_loaded,,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive,no-js

Tura Malaiesti 2.11.2019

Tura Malaiesti 2.11.2019

Raport tura – Muntii Bucegi, Cabana Malaiesti prin Valea Glajariei

          O nouă tura se întrevede cu cepeneteii mei veseli, sâmbătă, 2 noiembrie, o zi neobișnuit de caldă pentru perioada asta de toamnă târzie. Mă trezesc fara voia mea cu 10 minute mai devreme decat mi-am pus ceasul sa sune :)):  Stoleru mă sună sa se asigure că nu ratez tura și nu ii las balta. Am întârziat un pic dar ne-am descurcat, m-am sincronizat cu Levi care venea cu mașina cu inca 3 cepenetei.

            Ajungem repede la Râșnov, intre timp facem un mini “carboloading”(mai mult eu că nu apucasem să mănânc).

             Ne întâlnim cu toții(ne-am strâns în numărul frumos de 19,un număr nesperat de mare) la baza Văii Glejeriei, unii ceva mai petrecareti (un pic mai mult de cu o seară înainte) :)) dar culmea parca fresh și alții un pic mai adormiti. Facem o poza drăguță de grup la început de traseu pe podul de la intrare in traseu și incepem.

 

        Avem 2 cepenetei noi, Gabi și fratele ei, Mihai, facem cunoștiință și facem puțin botez:(poza cu Gabi cu susul în jos) :)) p.s.: Gabi nu s-a supărat pe noi dar fiți pe fază, da tare 😀 

            Traseul urcă lin prin pădure pe o cărare de un cărămiziu cald plăcut, presărată cu multe frunze și cu petice de zăpadă rămase învingătoare după schimbarea bruscă de vreme, iar inspre cer zarea se îmbracă falnic cu brazi de o parte și de alta drumului. Deja simt cum mă detașez de gânduri și de prezent și cum aerul rece ne pătrunde pe toți din nas până în tălpi și până în capatane :)). Levi ne arată puțin cum să comunicăm cu walkie-talkie, super drăguța ideea, dacă cineva o lua în față/rămânea în urmă și patea ceva, putea să dea de știre. 

 

         Drumul trece repede și ajungem la cabană, unde vântul suflă destul de tare, parca atât de tare că il simțeam puțin prin haine. Stam la poze cu același zâmbet crispat de la Omu de asta vara la -4 grade :)) 

În fața noastră se întinde brusc o măreție, și toată lumea rămâne înmărmurită (poate că era de la frig mai degrabă :)) ) Cabana Malaiesti, mai frumoasa ca în pozele pe care le-am văzut până atunci, stătea liniștita pe o caldare străjuită de creste ascuțite și ne aștepta să ne adopastim la caldura ei. 

     Ne așezăm care cum apucăm la masă și incepem sa scoatem toți ce carasem până acolo. Am făcut schimb de mancare, am nimerit un sandviș super bun cu unt și cașcaval și napolitane( sau cum le zice Biolan, ?) și  mă trezesc fara șnițele. Eh asta e :)) sharing is caring pe munte. 

         După masă mai stam un pic, incepem sa ne facem rumeni in obraji, sângele ni se pune în mișcare ( nu numai de la mâncat, ci și de la o porție buna de gâdilat colectiva-am ras până m-am durut burta :))) și ieșim o parte din noi(Ghici, Stoleru și încă o fata, am uitat numele ei rămân la căldurică și dorm că niste puturosei :))) la frig că sa mai urcam putin spre valea Malaiesc, pana la baza hornurilor. 

       

          De aici se îngroașă “gluma”, zăpadă era intr-un strat mic ce-i drept dar mai consistent. Vantul rămâne constant. Crestele ascuțite parcă mă intimidează dar în același timp, cu cât ne apropiam, păreau că ne protejează. Gonesc un pic mai in fata parca la chemarea lor, simt că parcă iarăși mă desprind de fizic și zbor spre muntele măreț acum învăluit din ce in ce mai mult în fața. Îmi vine in minte “Pietrele albe” de la Luna Amara și încep să cânt…Îmi vine cumva fara să mă concentrez deloc și un fel de completare la linia asta melodica…pluteam ca printr-un vis.

 

Mă opresc la un moment dat sa ii aștept pe ceilalți. Și ei păreau la fel de zen ca și mine. Incepe o paralela drăguță de-a lui Vali și Ioan cu contextul din Game of Thrones cu dead walkers. Ne oprim pentru poze și incepem sa coboram. Ajungem repede iar la cabană și îi găsim pe frumoșii din pădurea de pe muntele adormit :)) 

           Ne pornim cu toții spre coborâre evident cu mare gălăgie (se auzea in mare parte “glasciorul” lui Biolan) și al meu cu al Mariei cantand “Ce se-ntampla doctore, am capul sus in nori”(chiar era in nori).

          Ne batem cu bulgarii și ajungem repede jos și ne uităm unul la altul amintindu-ne de  Branescu:”unde-o fi Branescu?”

Așa mai pe scurt și codat:

While(money in the pocket){

          Branescu_print(“mai hai un jegger bomb”);

 

If(!Wasted){

    GoTo(Malaiesti)

}else{

    MemErase();

//End of file 😀 (mersi pentru răbdare)

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to toolbar