Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov | Tura pe Culmea Tamasului – 2 feb. 2008
394
bp-legacy,post-template-default,single,single-post,postid-394,single-format-standard,admin-bar,no-customize-support,ehf-footer,ehf-template-bridge,ehf-stylesheet-bridge,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-15664,no-js

Tura pe Culmea Tamasului – 2 feb. 2008

Chiar daca eram hotarat sa merg in alta parte weekendul acesta, la indrumarea unor buni prieteni de la club am decis ca merit o tura mai soft, mai ales ca varful Tamasului este un spectaculos punct de belvedere.

ImageIl mai atinsesem acum vreo 7-8 ani, intr-o tura fulger de strabatere a crestei Iezerului si a Fagarasului cu plecare din Plaiu Foii si nu mai tineam minte foarte multe, doar ca a fost o galma pe care am trecut-o ca sa ajungem la baza Iezerului.

Dimineata…ros de ganduri ca iar o sa fie o tura in doi din cauza sesiunii care ii tine pe multi muntzomani acasa, am fost placut surprins ca ne-am strans 5 oamenii dornici de o iesire in natura.

Personalul de Zarnesti, in ton cu anotimpul de afara…ne-a conservat pana in statia finala…ca nu cumva comfortul caldurii sa ne intoarca din drum. Si cum dupa un lucru rau nu vine niciodata altul bun, am batut cei 12 km pana in Plaiul Foii pe jos (de parca ar fi fost prima oara cand il parcurgeam pe jos). Cu capetele plecate din cauza vantului rece al diminetzii dar si din cauza ghinionului ca nu trecea nici o masina sa ne duca mai repede…am ajuns la cabana Plaiul Foii cu gandul la un ceai cald si la un sandvis.

Cabana Plaiul Foii si-a pierdut demult renumele de cabana…fiind mai degraba o pensiune unde muntzomanii „bautori de ceai” nu prea isi mai au locul.

Asa ca am plecat luandu-ne micul dejun pe podul de piatra de langa bariera dinspre Spirlea.

In mod normal as fi sarit peste povestea micului dejun insa ma vad nevoit sa mentionez ca …”pateul Mandy vegetal cu gust de spanac” este descoperirea lui Vladutz. (Atentie!!! pentru cei ce stau rau cu ficatul…pateul e asa verde ca seamana cu…asta o las la latitudinea fiecaruia sa-si imagineze).

Lasam in stanga valea Spirlei si incepem sa urcam sustinut catre culmea Tamasului si in de  40 de minute am ajuns sus in culme unde privelistea catre Iezer ne astepta parca de la ultima tura aici.

Toata lumea era in forma, Timea, Victor, Vladutz, Adi, chiar neasteptat de veseli, zapada foarte buna, un pic apoasa si grea insa mica.

„- Cat mai avem pana pe varf? …Cam 20 minute” a venit raspunsul meu, si toata lumea se mira ce scurta era tura aceasta. Insa nu a fost chiar asa…zapada a inceput sa creasca, mai intai acoperindu-ne gleznele, apoi gambele…incet, incet genunchii si cand a ajuns pe la brau am inceput sa-i blestemam printre dinti pe cei care ne spuneau „Ce tura e aia pe Tamas…mai bine mergeti pe jos pana in Rasnov”

Peisajul extraordinar, insa mult prea multa lumina pentru niste poze de exceptie.

ImageIn cele doua ore de urcus, am strabatut o culme a Tamasului intesata de doboraturi…ce  ne-a facut sa credem ca intr-adevar in multe zone din tara muntele plange.

Am ajuns intr-un final destul de osteniti la observator (vf.Tamas 1735 m) schimband trena ca la ciclism in zapada mare: Victor, eu si Vladutz. A urmat o masa copioasa in varf cu slanina si multe dulciuri si apoi o pauza de admirat imprejurimile.Iezerul inzapezit si masiv cu Dracsinu si Cascoe parca asteptandu-ne pentru o tura cu cortul la vara, magura Codlei care nu mi s-a parut niciodata atat de mica, si Craiul, maretz…cu Timbalele, Umerii, cu Poiana Inchisa, cu Marele Grohotis si saua Funduri.

Gata…tre sa coboram. Daca am urcat in 3 ore, in maxim doua suntem jos, zis si facut.

Am luat prima culme la vale catre Plaiu Foii. Zapada peste genunchi, afanata…fiind o placere sa cobori. Evitam zonele extrem de impadurite si ne trezim catre o vale secundara imbietoare. Nu conteaza…da-i la vale…dar cum…ca zapada are peste 1.50m. Inotam cateva portiuni dupa care urcam iar catre culmea din dreapta. E mai usor pe acolo. Nu stiu cine ne spunea ca nu o sa mai gasim zapada prea multa…”pe dracu!!!” imi ziceam io incercand sa ies dintr-o zona de unde numa caciula mi se mai vedea.

Dupa trei ore de lupta cu zapada suntem in Plaiul Foii…la un ceai. Trenurile era undeva departe…numai gara mai ramanea si deja ne vedeam pe peron numai noi 5.

In scurt timp a venit Smendre si ne-a luat cu duba. Multumim!!

…de abia se terminase tura si deja vorbeam de urmatoarea?

Poze din tura 

No Comments

Post A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.