Viata e prea scurta pentru a lasa timpul sa treaca pe langa tine. Iar sa treaca weekendul fara sa faci nimic e de 1000 de ori mai groaznic. Asa ca dupa ce am asteptat cu sufletul la gura toata saptamana sa apara un eveniment sau o tura, s a anuntat insfarsit ceva. O tura in Fagarasi. Cu acesti muntii incredibili de frumosi aveam deja amintiri si de la Fagaras Rocks deci nu puteam decat sa ma bucur. Tura era organizata de catre Braneanu si Catalina iar tinta era zona Urlea. Se anunta o tura super incredibila. Doar ca asa cum neprevazutul nu inceteaza niciodata sa apara, organizatorii nostri au trebuit sa se retraga, comanda prelund o nimeni altul decat Misha. Am ajuns la el la 7: 30 dimineata, chiar daca plecarea in tura incepea la 9:00 (blestemat sa fie programul de la autobuz), si I am asteptat impreuna pe ceilalti sa apara. In jur de 9 fara 10 minute au venit  Taurul si Furlan. Ne am pus bagajele in portbagaj, ne am urcat si am plecat sa l luam pe Zsolt. Dupa ce toata gasca era stransa iar Zsolt ne a servit din sucul lui de mere de la Meresti, eram gata de plecare. Drumul a fost unu placut, cu foarte mult Rock( Misha mi a dat mie comanda la muzica) rasete, si entuziasm. La poalele muntilor ne am invartit putin cu masina pana cand am gasit o pozitie buna de parcare, ne am luat ghiozdanele in spate si am plecat in aventura. Urcarea a fost relaxanta, cu pante inclinate, dar cum toti eram sportivi, a fost floare la ureche sa depasim provocarea. Am urcat asa cam 1500 de metri pana am ajuns la cabana Urlea(sau ce a mai ramas din ea). Ne-am exprimat regretul pentru frumusetea acum decedata si dupa ce am mancat putin ne am continuat drumul. Am fost insotiti peste tot de privelisti de basm, cu copacii imbracati in bronz, teren presarat cu frunze de zici ca era scortisoara, si rauri care ne spuneau povestea muntilor prin surasul lor relaxant. Dupa 2000 de metri prima zapada vazuta de mine anul acesta urma sa ne intampine. Cu cat inaintam mai mult cu atat ne opream mai mult sa admiram privelistile. Uneori ma  gandeam cat de norocoase sunt pasarile sa vada asemenea zambete ale naturii in fiecare zi. Zapada pastra urmele pasilor unui urs. Ne-am gandit cum ar fi sa ne intalnim cu el. Urcarea urma sa se temine carand. Ne am oprit intr o mini vale, in fata noastra fiind varful Soimilor care ne a urat pofta buna deoarece am avut aici prima masa. Dupa o pauza bine meritat am continuat drumul si am dat de un mini deal. Aici lui Misha ii venise ideea sa se dea pe ghiozdan. Bine-nteles ca l am urmat si noi. Mai departe un refugiu urma sa ne taie calea, facandu-l curios pe Taurul, care i-a si dat o mini raita sa vada cum e si ce se afla inauntru. Cand ne am apropiat de varful Urlea ne am dat seama ca era mult prea tarziu pentru a ajunge si pe varf si sa mai si facem bucla pe care voia Misha sa ne duca. Dupa o scurta discutie am hotarat ca cel mai indicat ar fi sa ne intoarcem dar desigur dupa cateva poze. Stiam ca e ziua lui Miha si cum voiam sa i dam si noi ceva ne am gandit care ar fi cadoul perfect. Si ce cadou e mai fain decat o poza cu 4 barbati in floarea varstei, dezbracati pe jumatate in aerul racoros al muntelui. O idee perfecta. Am aplicat planul si am dat si dupa am inceput sa ne intoarcem. Pe drum am dat de alta panta, de data asta mult mai faina. Dupa ce am observat ca ghiozdanele nu functioneaza atat de bine aici, panta fiind mai lunga dar nu atat de inclinata, am zis sa incercam sa ne dam pe pantaloni. Si ce bine ca ca am incercat. Am prins viteze mari, cu ridicari de teren care nu au fost atat de prietenoase cu dosurile noastre. Am ajuns inapoi la cabana Urlea inainte sa se intunece, am mai mancat ce mai aveam si i am dat mai departe pe drumul de intoarcerea. Cum noaptea ne a prins, frontalele ne au fost calauze de incredere. Am ajuns la masina, ne am curatat papucii in iarba umeda, ne am imbarcat si am plecat, pe drum depanand amintiri, purtand masca si gandindu ne ce tura superba a fost. Multumim Braneanu si Catalina pentru tura <3